Ce se poate intampla daca incepem diversificarea mai devreme de 6 luni?

0
933
views

Aceasta este una din intrebarile puse direct sau cel putin, gandite, de mamele care au tendinta de a grabi lucrurile (din pacate, pentru bebelinii lor), de a-si dori sa vada bebelinul ca mananca mancare solida cat mai devreme, de la 3-4 luni, poate.

Am stat si m-am gandit la eventualele motive pentru care l-as grabi pe bebe sa manance mancare solida repejor si nu prea le-am inteles de nicio culoare, sau poate nu le-am gasit pe cele adevarate, ale acestor mame:

  • sa ia in greutate sau din contra, sa nu mai ia asa mult in greutate? (din pacate, chiar am trait experienta unor probleme de greutate serioase cu al meu bebe si cu toate acestea, indrumata de o echipa medicala competenta – pediatru, gastroenterolog, chiar si chirurg – deci nu doar din lecturile mele, nu s-a considerat nicio clipa ca e cazul sa intervenim cu alimentatia solida inainte de vreme)
  • sa ma pot lauda ca am baiat mare, ca deja am ajuns sa bifam alta etapa, ca e mai grozav ca altii? (nu cumva canta deja la pian, vorbeste 3 limbi,  rezolva integrame, etc.?)
  • sa nu am batai de cap cu laptele , ci sa manance ce mancam noi? (desi prepararea meselor solide iti consuma si mai mult timp, energie,  minte, daca o faci ca atare… desi faptul ca incepem diversificarea nu inseamna ca bebelinii nu trebuie sa aiba mese de lapte in continuare?)
  • sa se obisnuiasca cu gusturile, ca sa manance de toate? (pai ce nu are timp toata viata sau va manca de toate pentru ca am inceput sa-i dau de la 4 luni si nu de la 6, mancarea solida?)

diversificare precoce bebe prea devremeSurse foto: www.webmd.com si www.healthcastle.com

Si totusi de ce cred ca nu e ok sa incepem diversificarea prea devreme? Ce s-ar putea intampla totusi daca am grabi putin lucrurile (prin definitie, de multe ori graba strica treaba, dar conteaza cand ne agatam cu atata ardoare de un trecut care nu se mai pliaza pe conditiile traiului de astazi?)

Pai…

… s-ar putea sa se inece cu mancare (multi nici nu stiu sa-si foloseasca limba, sa stea in fund, sa aiba o pozitie a corpului corespunzatoare, etc.), sa i se distruga intreg sistemul digestiv, sa aiba arsuri la stomacel, disconfort continuu, sa i se declanseze alergii pe viata, sa ii apara iritatii pe piele, sa aiba scaune care mai de care sau sa nu aiba – constipatie, sa ajunga sa urasca mancarea, etc. (stiu, sunt cam dura, dar realitate e si mai crunta, mai neiertatoare, iar spitalele sunt arhi-pline si este extrem de dureros si de vazut ce suporta copilasii bolnavi, astfel incat ar trebui sa constientizam importanta sanatatii cand o avem)!

 s-ar putea sa nu se intample nimic din toate acestea VIZIBILE ACUM. Si am mai auzit expresiile clasice “bebe mananca foarte bine de toate, de la varsta asta, e foarte bine, ii priesc, nu i s-a intamplat nimic, nu a patit nimic, e sanatos tun” (in conditiile in care, in general, tot cam acestea sunt mamele care nu isi verifica bebelinii – analize sange, eco abdominala, eco rinichi, asadar nu stim cat de sanatosi sunt, de fapt, micutii la interior). Totusi, daca acum bebeii nu prea au multe de zis, peste ani, s-ar putea sa fie cei care frecventeaza spitalele, vazandu-se abia atunci efectele diverisificarii precoce, prin boli de stomac (gastrita, ulcer), boli de ficat, diabet, obezitate, etc.

… s-ar putea ca nici acum si nici mai tarziu sa nu aiba cine stie ce probleme, DAR iti asumi acest risc, ca mama? Iti asumi sanatatea copilului tau mic sau adult? Daca da, pe ce motive?

Eu, nu mi-am asumat asa o responsabilitate si am asteptat cumintica pana la 6 luni, (da, poate de paranoia, poate de frica, poate ca am constientizat pe propriile lacrimi ce inseamna sanatatea copilului tau sau poate pur si simplu), dar mai ales astazi, cand alimentele sunt asa cum sunt, cand poluarea ne-a afectat in toata splendoarea, cand natural nu prea mai exista, prefer sa aman linistita, pe cat posibil si sa nu ma grabesc, sa ma joc cu sanatatea puiului meu (nu e ok nici extrema cealalta, evident, astfel incat pana la 8 luni cel tarziu, trebuie inceputa aceasta etapa a vietii). Desi chiar si asa, chiar daca asteptam si poate facem aproape totul cum putem mai bine, dupa recomandari, tot traim intr-o lume a bolilor, fara nicio garantie pe sanatate.

Eu am preferat sa ma bucur de aceasta perioada normala cu puiul meu, sa-l las sa traiasca fiecare etapa a vietii lui cum se cuvine, fara a-l grabi intr-o directie sau alta (nici in privinta mersului, a alimentatiei, a vorbitului – cand se va simti in siguranta, cand va simti, va face toate astea, pas cu pas, fara sa il pisez eu, ca sa demonstrez eu ce sau cui?), am preferat ca in acest timp sa ma documentez, sa invat despre diversificare si despre ce va urma, sa ma pregatesc si eu pentru aceasta perioada importanta a dezvoltarii bebelinului meu. Si sper ca aceste decizii sa fie inspre binele lui, pe termen lung..

Sanatate si rabdare, mamici! 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here