Ce inseamna sa fii internata intr-un spital de copii?

0
1476
views

Din pacate a fost necesara si aceasta actiune, pentru a afla concret care e problema lui bebe si cum sa o rezolvam cat mai repede si bine. Dupa o luna si jumatate de analize si incercari de rezolvare a problemei cu pediatrul nostru care ne-a fost alaturi zi de zi, am ajuns la concluzia ca nu avem de furca doar cu un reflux puternic, cu varsaturi pentru ca era problema luarii in greutate si mai ales a fluctuatiei de a lua, a stagna si chiar a da inapoi.

Deja facusem tot ce tinea de ameliorarea simptomelor pentru reflux, ajungand sa i se reduca clar, varsaturile dar ramanea problema greutatii.

Asadar am mers la cabinetul dnul doctor Burlea care din dosarul cu analize deja facute si dintr-un control rapid si-o eco a “ghicit” eroic diagnosticul care urma sa ne fie confirmat dupa o alta serie de analize.

spital copii sfanta maria iasi

Sursa foto: Ghidcabinet.ro

Dupa 2 zile de la consult am mers si ne-am internat la Spitalul Sf.Maria in sectia gastro de la etajul 2, sub supravegherea dnei doctor Florea Maria. Spre mega uimirea noastra aici am dat de asistente dragute, de dna Gina Munteanu care ne-a fost ca un inger pazitor intr-o lume inspaimantatoare pentru noi. De asemenea am dat peste un palier renovat, de curatenie, de Flori, fetita ramasa deocamdata in grija spitalului, pe care toata lumea o iubeste si ocroteste, care a demonstrat ca minunile exista.

Au urmat 5 zile de groaza pentru noi in calitate de parinti care vedeam cum puiutul era intepat iar si iar ba pentru branule ba pentru recoltari de sange, ba cu furtunas in nas, ba supus la o analiza ce ii urmarea tranzitul printr-o radiografie – moment dureros pt ca trebuia sa nu-i dam sa manance nimic cu orele, sa-l tinem efectiv atarnat de maini, intr-un cuvant un adevarat chin pentru el. In urma raportului initial al radiologului parea sa nu fie caz de operatie, ci sa avem rabdare in continuare sa i se dezvolte stomacul.

Surpriza, ca a inceput sa scada in greutate in ochii doctorilor, sub perfuzii, moment in care am luat decizia cu dna Florea sa mergem la chirurgie pentru un consult si o parere avand intreg dosarul cu noi.

Asadar am ajuns la dna doctor Hanganu care ne-a confirmat presupunerea dnului Burlea si ne-a mutat la ATI-etaj 3, dreapta, pentru a fi sub observatie si pentru a ne pregati pentru operatie. Aici dna doctor anestezist Trifan s-a ocupat de pregatirea lui David de operatie, analize pentru verificari clare, intarirea si hidratarea lui, de informarea noastra. De asemenea dnul doctor Paiu, dna Ignat ne-au incurajat pe toata perioada sederii noastre la ATI.

Inca o data m-am convins ca sanatatea si oamenii pe care ii ai alaturi in viata sunt cele mai de pret valori. Si noi suntem recunoscatori pana la cer si-napoi echipei de doctori care s-a ocupat de David si tuturor celor care si-au facut griji pentru noi, care s-au implicat sa ne fie bine. Din pacate nu toti au norocul nostru.

Din pacate sunt 8 etaje de copii bolnavi cu parinti speriati si indurerati. Din pacate copiii mor pe langa noi si suntem neputinciosi la durerea crunta a parintilor care au luptat pana in ultima clipa.. In 3 zile, 3 copii au plecat la ingeri si nu vreti sa fi vazut durerea care urla din sufletul parintilor in acele momente.

E foarte greu sa ramai pe pozitii intr-o astfel de lume trista. Copii mici de o luna care intra in operatii de 3 ori in 2 zile. Copii bolnavi grav care sunt abandonati de parinti in spitale care asteapta o clipa de atentie de la asistentele grabite. Parinti care sunt neputinciosi, care cauta solutii, care nu dorm cu noptile, care tremura si se roaga, care incremenesc in fata doctorilor si-a unui diagnostic sumbru la o varsta frageda.

E dureroasa lumea asta si te face sa te gandesti ca exista probleme atat de mari in suflete atat de mici. Simti ca nu poti respira cand iti lasi din brate ingerasul pentru a fi dus intr-o sala de operatii rece si-nspaimantatoare, unde nu stie pe nimeni, unde practic e singur si speriat. Iar cand il revezi cu toate cablurile, cu masca, conectat la aparate, palid si plapand iti vine sa urli si sa-l strangi in brate, sa-l pupi, sa-l mangai, sa-i arati ca esti langa el, macar jumatate de puternica pe cat e el care se trezeste si vrea sa manance si sa pedaleze.

Desi esti constienta de complexitatea interventiei cand toti te incurajeaza, cand oricum vezi cazuri mai grave, oricum iti tremura sufletul de parinte cum nu a mai facut-o vreodata si abia poti sa respiri de grija puiului tau.

E o lume trista… E o realitate necrutatoare in care moartea, teama si durerea se plimba nestingherite… E o lume in care se aud multe plansete de la cei mici si  de la cei mari.. E o lume cu lacrimi de durerea unor boli sinistre si nedrepte pe copilasi sau lacrimi de fericire cand poti pleca cu bine acasa, cu un copil sanatos dornic sa o ia de la capat… E o lume pe cat de obositoare pe-atat de muta uneori. E o lume in care vrei nu vrei trebuie sa devii un leu care lupta pentru puiul sau din toate puterile, muscand din dinti si din oricine si orice iti sta in cale, astfel incat sa stii in sufletul tau ca ai facut tot ce-ai putut. Durerea te poate tranti de pamant si totodata te poate face mai puternica decat ai fost vreodata, decat ai stiut ca poti fi.

Si ce e cel mai trist e ca e o lume a copiilor. Deloc minunata. 🙁

Inca o data multumim din suflet tuturor celor care ne-au fost aproape, ne-au sustinut, s-au rugat pentru noi si s-au gandit o clipa la noi, la ce momente am trait si pentru intelegerea aratata. De asemenea multumim cadrelor medicale care au facut ca totul sa se termine cu bine pentru moment. Pentru noi au fost oameni cu suflet, oameni care s-au implicat, oameni care ne-au aratat ca se poate si mai presus de toate au fost…oameni. Cu toate acestea speram sa nu ne mai revedem vreodata in conditii dureroase, ci doar in momente frumoase, cu urari de sarbatori, in situatii placute.

PS: Dumnezeu sa te aiba in grija si sa-ti redea linistea si zambetul, Teo!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here