A fost odata…*

0
761
views

… o familie aproape perfecta:

  • Parinti, cum rar ti-e dat sa vezi in zilele noastre. Implicati si daruiti copiilor, atat cat sa aiba absolut totul, dar totodata sa stie ca trebuie sa isi merite beneficiile.
  • Sot si sotie, tineri – 43 de ani si mereu indragostiti, discreti si frumosi.
  • Oameni de afacere, un sef care aprecia in primul rand OMUL, care ajuta pe oricine, care nu a uitat de cei de jos, care stia sa incheie contracte mari, sa faca afaceri prin simplul fapt ca hoinarea tara in lung si in lat si statea de vorba, isi transforma clientii in prieteni, in oameni cu care facea si afaceri si manca si o friptura, cum s-ar spune.
  • Oameni care uneau oameni – sufletul petrecerilor, organizatorii de adunari, de concedii, de excursii, cu zeci de prieteni, de oameni dragi in jurul lor, cu o voie buna, cu daruri si zambete.
  • Calatori – pasionati de tot ce inseamna calatorii, de excursii, de locuri noi, etc.
  • Sufletisti – intotdeauna darnici si saritori ori de cate ori era cazul, fie el prieten, ruda, amic, angajat.
  • Si nu in ultimul rand… aveau 2 copii – baiat de 11 ani si fata de 9 ani destepti, frumosi, implicati in tot soiul de activitati, pasionati si increzatori intr-un viitor…

… ce-avea sa se opreasca brusc si infiorator.

Intorsi in tara din concediu, dupa sute de kilometri parcursi mai aveau vreo 40km pana la destinatia unde urmau sa se odihneasca, dar un teribil accident de masina in toiul noptii, a oprit povestea, a oprit timpul, a oprit viata.

  • Tatal – la volan, mort pe loc, fara drept de apel, fara sa poata sa-si ia ramas bun sau sa-si priveasca familia pentru ultima data.
  • Mama si fata – resuscitate timp de o ora spre a fi salvate… dar fara un rezultat pozitiv, probabil initial constiente de tragedia ce le brazda familia. O mama ce s-ar parea ca a murit auzindu-si copilul plang intre fiarele masinii..
  • Baiatul – deocamdata singurul supravietuitor, ranit, dar constient, plangea la locul accidentului, avand in ochii sai drama vietii lui peste care vuia in miez de noapte… sumbra si neagra – moartea.

Death pathway

Si astfel basmul s-a oprit. Si-odata cu el, noi restul am amutit ingroziti, fiind aproape imposibil de crezut ca poate fi  adevarat. Dar da, tragediile se intampla in jurul nostru, constant, cand te astepti mai putin, iar povestile nu au intotdeauna un final fericit, nici pe departe… 🙁

In fata mortii suntem muti si paralizati. Intr-o clipa ai totul, ai o familie frumoasa cu 2 copii minunati, o cariera infloritoare la care multi doar viseaza, prieteni fara numar, o casa proiectata si gandita in cele mai mici detalii, masinile pe care ti le-ai dorit… ca intr-o fractiune de secunda totul sa fie un scrum, sa nu ai timp nici cat sa spui PA! In cazul lor, tind sa cred ca aveau TOTUL… mai putin vesnicia, pe care Dumnezeu se pare ca le-a dat-o acum, doar ca intr-o alta lume, in alte dimensiuni, aparent nedrepte pentru cei dragi ramasi in urma.

Da, au fost apropiati ai familiei mele, oameni caror le datoram multe, care ne-au fost alaturi cum poate alte rude nu ne-au fost pe toata perioada vietii noastre, au fost oameni caror multi nu am avut ocazia sa le multumim pentru binele facut, au fost oameni care au schimbat in bine vietile multora, oameni care i-au ajutat pe altii sa renasca, dar care nu au reusit sa-si renasca si ei sufletele din ghearele mortii.

Da, au fost oameni care zilele acestea s-au stins nedrept de tineri si frumosi, alaturi de fetita lor, oameni care au muncit enorm si care urmau sa se bucure de acum, pe deplin, de roadele muncii lor, dar care au avut destine pe care pe noi ceilalti ne-au lasat muti, intristati si cu gandul ca suntem atat de marunti si nesemnificativi in aceasta lume cruda.

Asadar: APRECIATI viata si pe cei dragi din jurul vostru cat de des si mult puteti! Opriti-va in momentul asta, pentru o clipa, din toata nebunia asta de viata in continua miscare si imbratisati-i si pupati-i pe cei dragi, spuneti-le o vorba buna, zambiti-le cu fiecare ocazie. Nu stiti daca maine veti mai avea ocazia! Cand raman doar amintirile, deja e prea tarziu…

Radu, Iustina si Ruxy – Dumnezeu sa va odihneasca sufletele si sa va ofere o continuare frumoasa a vietii de aici, acolo in RAI, iar pe Tudor sa-l intareasca si sa-l ajute sa-si duca menirea la bun final, asa cum ii este scris…

FINAL! 🙁

*Acest articol este un ultim omagiu pentru ceea ce au fost! 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here