Copilul tau va fi operat? Cateva sfaturi pentru parinti…

0
613
views

Da, desi am spus ca am incheiat acest subiect, iata inca un articol din aceasta sfera mai trista, ramas intre drafturi, pe care il voi definitiva acum, pentru sufletul parintilor in cautare de putere, de incredere (chiar zilele trecute am citit randurile unor mame care aveau nevoie de incurjare si m-au facut sa revin la acest subiect).

Dupa cum scriam anterior, in 2014, am stat internati 2 saptamani in spitalul de copii Sfanta Maria din Iasi si ne-am operat bebelinul de ~4 luni (in ziua in care am iesit din spital a implinit 4 luni fix) de stenoza pilorica La noi diagnosticarea corecta a durat putin, astfel incat ajunsesem la un moment dat sa imi doresc sa fie caz de operatie, sa fie ceva ce se poate vindeca pentru ca incepusem deja sa-mi fac tot felul de ganduri oribile prin cap. Incercasem deja toate variantele de analize, de tratamente, ameliorasem tot ce se putea din punct de vedere medicamentos, ramanea insa problema greutatii. Dar, odata ajunsi la chirurgie am inceput sa vedem in prima faza socul, dar apoi acesta s-a imbracat in speranta si multe rugaciuni, alaturi de increderea nemarginita in medicii de la ATI – Chirurgie (dna doctor Hanganu, dna doctor Trifan si dnul doctor Paiu, care ne-au ajutat sa respiram din nou, sa trecem hopul cu bine). Bebe si-a revenit complet foarte foarte repede, dupa operatie (inclusiv in ziua respectiva, cand s-a trezit).

sfaturi de incurajare pentru parinti

Sursa foto: Quotesable.com

Dupa aceasta experienta, cred ca sunt cateva lucruri pe care ar trebuie sa le stie parintii care vor avea de indurat un astfel de moment:

– desi ti se poate spune ca e o operatie, interventie banala, pentru tine ca parinte e o tortura, oricum si stii ca realitatea este cat se poate de crunta si nedreapta (exista si copii care, din pacate, nu mai scapa cu bine din aceste spitale – sau de fapt, singura lor scapare de la suferinta, e de fapt renuntarea la tot), iar gandul acesta te poate omora picatura cu picatura la interior si te face sa te gandesti intr-o clipa la ce-i mai rau, dar mai apoi stii ca e datoria ta sa lupti pana la capat si sa gandesti pozitiv pentru tot ce va urma;

copiii (cat de mititei ar fi) sunt minuni vii cu o putere de refacere nemaipomenita, pe care noi ca parinti terminati de speriati, nici macar nu ne-o putem imagina, la care nu putem spera;

nu lasati sub nicio forma in preajma voastra si a copilului, in perioada dinaintea operatiei, persoane pierdute, care nu fac fata stresului, prapastioase, care va pot panica inutil, in loc sa va incurajeze sa fiti puternici si increzatori;

– intreaga experienta poate fi un soc total pentru parinte (si-acum am nopti cand mi se pune un nod in gat cand ma gandesc si il privesc dormind si-i multumesc Cerului ca el e cu mult mai puternic decat noi);

– ti se va frange inima in mii de bucati cand iti vei da puiul din brate si vei ramane in urma lui, privind cum este dus intr-o sala de operatie rece, in care e singur (fara familie – mama, tata langa el, ci cu oameni strani, practic – cu echipa medicala);

timpul de asteptare pe holuri, cat el va fi in operatie, va parea o vesnicie in care nu vei respira cum trebuie, vei simti cum iti pulseaza tot sangele prin vene, pana in cap si-napoi, cum totul in jurul tau devine o mare umbra, o mare nebuloasa;

– nu vei uita vreodata in viata asta si vei simti mereu o incurajare, o mana ce te-a batut pe umar (chiar daca e de la un strain), cat timp ai asteptat sa-ti iasa copilul din operatie;

vei alerga pe holuri cu inima imprastiata in tot corpul, doar sa il poti vedea, doar sa il poti mangaia, sa-i arati ca esti acolo, ca nu l-ai parasit, cum poate a crezut cand l-ai dat sa fie dus in sala de operatie, inainte sa fie anesteziat;

– vei avea multe intrebari pentru medicul chirurg care a facut operatia, dar nu vei putea rosti decat “E bine? Puiul meu e bine? Pot sa-l vad?”;

cand il vei vedea dupa operatie, ai incredere si nu te speria, e foarte posibil sa fie alb, palid, adormit, cu tot felul de cabluri, de masti, de perfuzii (inclusiv in gat, in cap), conectat la aparate care vor tiui pana in cel mai ascuns loc din inima si mintea ta, dar tu te vei bucura ca il poti atinge si ca e bine si ca s-ar parea sa fie un nou inceput frumos, care e inspre binele lui;

– ca parinte, ca mama trebuie sa fii 1000000% pentru el acolo, increzatoare, sa iei totul pas cu pas, sa te simta puternica si sigura pe tine, sa fii un leu, un uragan, sa fii acolo pe pozitii, sa simta ca esti stanca lui, sa il molipsesti cu puterea ta, chiar daca te doare si carnea si sangele iti fierbe.

– nu uita nicio clipa ca avem copii puternici, inzestrati cu puteri pe care noi nu le avem;

trebuie sa ai incredere in medici, sa vorbesti mereu cu ei, sa fugi dupa ei, sa intri pe usi, pe geamuri, pe unde trebuie, sa te sfatuiesti continuu cu ei, sa-i intrebi mereu orice nelamuriri ai, chiar daca par prostesti iti pot reda aerul in clipe in care ramai fara el;

– desi te poate cuprinde groaza la auzul cuvantului “operatie”, daca a fost pus diagnosticul, bucura-te ca se stie cauza, si astfel trebuie sa te concentrezi de acum sa faci, alaturi de medici, toate demersurile pentru a rezolva problema, urmand apoi pas cu pas, cu extrem de multa rabdare, sa se refaca puiutul si sa fie bine.

Asta e ce conteaza, sa se faca bine, sa fie sanatosi! Fiecare David se lupta la un moment dat cu Goliat-ul lui si trebuie sa il doboare in vreun fel! Probabil fiecare incercare de acest gen are un rost.. sa ne faca mai puternici, mai uniti, sa ne invete anumite lectii pentru mai tarziu… asadar putere, sanatate si incredere in puiul tau, drag parinte! 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here