Sanatatea si siguranta copilului nu se negociaza!

Mdap, nu ai cum sa nu remarci ca si acest subiect devine unul extrem de discutat si dezbatut de mame, de parinti. Parerea mea e vehementa din start: a-i vrea binele copilului tau inseamna si sa faci chestii, sa iei decizii care nu iti/ii plac, care il pot durea sau supara, decizii nu tocmai roz la prima vedere, dar care daca tin de sanatatea si siguranta lui, nu sunt negociabile. Asadar una dintre ele este legata de analizele de sange/urina/scaun facute bebelusilor in perioada de crestere, la 6 si respectiv 12 luni.

Am scris intr-un articol anterior de ce sunt recomandate aceste analize la varsta de 6 luni si care sunt acestea, iar acum a venit randul analizelor de la 12 luni facute:

• VSH
• Hemoleucograma completa
• Creatinina
• Glucoza
• TGP
• TGO
• Calciu ionic
• Calciu total
• Fier
• Magneziu
• Examen complet urina/scaun
• Uree
• Fosfataza alcalina
• Fosfor seric
• Feritina
• Vitamina D (25 OH Vitamina D3)

Asadar, voi lamuri si cateva aspecte:

1. Nu imi doresc/propun sa-mi chinui copilul in cele maxim 5 minute in care i se recolteaza sange pentru a sti care este minusul sau plusul lui si cum sa corectam aceste aspecte ce tin de sanatatea lui pe termen lung, fiind in momente cheie, momente esentiale de inceput de drum, de crestere, de dezvoltare;
2. Da, copiii plang si se agita extrem de mult pentru ca sunt imobilizati, tinuti intr-un loc, nu de durere (al meu pui a tipat si s-a agitat, evident, de cum ne-am montat pe scaun, chiar daca eram 2 asistente si eu care il tineam, pentru ca nu suporta sub nicio forma sa il tii nici in brate nici la plimbari, sa-l tii in general nu suporta; drept dovada cand i-au bagat acul pentru recoltare nici nu a ridicat glasul mai tare, sa planga mai puternic, ci din contra se uita curios la mana lui, dar se agita sa nu-l mai tinem – ar fi dorit sa i se recolteze cat dadea o tura de cabinet, in fuga, probabil; tot acest rau de cateva minute s-a oprit instant cand am iesit din cabinet, a baut apa si a rontait ceva, de parca nici nu fusese el inauntru – tot un scandal, acum fiind vesel si analizand cu atentie restul poporului de afara);
3. Da, toti copiii se sperie, tipa, plang, uneori chiar si adultii, dar asta nu inseamna ca de acum toata viata fugim de aspecte care nu ne fac placere, care sunt pentru sanatatea lor, nu pentru ca ne plictisim acasa, ci pentru a sti daca avem anumite carente sau anumite surplusuri, pentru a nu da apoi picaturi peste picaturi sau din contra sa avem probleme grave din cauza suplimentelor de vitamine (fier, calciu, magneziu) depuse aiurea in organism, date dupa ureche, dupa medicii de familie;
4. Un copil chinuit e unul care devine dependent de vitamine, siropele, pastilute, care devine anemic, slabit, cu oasele subrede, cu dantura cu probleme, etc. ce nu poate sa se bucure de copilarie pentru ca nu s-a intervenit la timp, intr-un secol in care avem aceasta ocazie simplu si rapid;
5. Da, vorbim de 2 momente, la distanta de 6 luni, ce dureaza putin, momente uitate rapid de copii;
6. Un copil chinuit poate inseamna un copil internat, caruia trebuie sa i se schimbe zi de zi branule, pentru a i se administra vitamine si medicamente, branule puse pana si in cap, sau in gat, care intr-adevar dor, sau un copil chinuit inseamna un copil caruia i se storc efectiv manutele (precum rufele de apa, la clatit) pentru a scoate cat mai multe picaturi de sange pe care le mai are in corp, inainte de a fi pregatit de o operatie, cand sunt necesare cu adevarat multe fiole de recoltat, cand copilul are 4 kg, asadar stiu foarte bine ce inseamna un copil chinuit, si de asemenea stiu ca sunt cazuri grave de copii cu adevarat chinuiti, cu parinti in dureri care nu vad pic de amenintare intr-o banala analiza de sange, in conditiile in care copii sunt adevarati spartani, care oricum lupta cu mult mai multa indarjire decat noi, care au o putere de refacere mult peste intelegerea noastra, deci stiu ca inseamna mult mai mult, atunci cand sunt probleme de sanatate cu adevarat reale, nu scuze;
7. Daca nu se vad cu ochiul liber anumite aspecte ce tin de sanatatea lor, in plus sau in minus, asta nu inseamna ca ele nu exista;
8. Daca putem corecta ceva cat de cat in mod natural – ex. accentul in alimentatia copilului pe anumite categorii pe care observam (in urma analizelor) ca le asimileaza mai greu, de ce sa nu profitam, sa-l ajutam?
9. Da, poate sunt o mama buna sau nu, poate sunt delasatoare in favoarea copilului, poate prea sentimentala, poate il alint mai mult sau mai putin, dar cand vine vorba de sanatatea lui, NU ma joc, nu pun sentimentalismul inainte, devin leu si strang din dinti si incerc sa fac tot ce pot, pas cu pas, astfel incat sa gasesc solutiile cele mai bune pentru el, chiar daca dor, mai mult sau mai putin (stiu ce-nseamna sa am sufletul bucati in cazuri cu muuult mai grave decat o banala analiza de sange, careia nu-ncerc sa-i gasesc scuze la mine, dand vina pe el “ca e chinuit”, cand eu trebuie sa fiu cea care isi aduna puterile sa-si suporte chinul).
10. Acest minim set de analize costa putin, aproape nimic – cu trimitere de la medic de familie/pediatru si cu programare la un cabinet specializat, care se ocupa de recoltari la copii, la bebelusi, care au zi de zi, in maini, copii care plang, care se agita, care au vene subtiri sau ascunse prin pufoseniile de manute, care au rabdare si care rezolva promt si cu calm situatiile de acest fel.
11. Am trait in timpuri in care se mergea la doctor doar cand mureai, cand nu te mai tineau puterile, durerile, cautand mereu scuze, mereu pretexte, mereu leacuri babesti. S-a terminat! Eu nu-mi doresc asta pentru copilul meu. Nu-mi doresc sa fuga de medici, nu-mi doresc sa ajunga la ei, cand deja e prea grav. Voi incerca sa il cresc astfel incat sa ajunga preventiv pe mana unor cadre medicale, de care sa nu fuga, care sa nu-l sperie si cu care sa aiba contact, nu doar cand il doare maxim ceva sau cand oricum se simte foarte rau si atunci fix prietenia doctorilor e ce-i lipseste. Cu el, ma reeduc si eu si incerc sa inteleg ca trebuie sa imi vad de sanatate inainte de a fi prea tarziu, ca presupunerile nu-si au loc in medicina, ca nu te poti juca pe propria piele, cu sanatatea ta si a familiei tale.

EU, ca mama, ma consider fiind cea responsabila pentru viata si sanatatea lui, asa ca EU decid sa imi asum si acest asa-zis “CHIN” si sa ma asigur ca bebe este bine si creste frumos si sanatos, pe termen lung.

Voi ati facut analize de sange bebelusilor vostri?