Frica mamelor

0
1399
views

Simt ca lista aceasta se va actualiza continuu, ca tot vor aparea tot felul de frici, de sentimente din adancul sufletului, pe care (teoretic, cel putin) bebe nu va trebui sa le vada/sa le simta, pe care trebuie sa invatam sa le exprimam, sa nu le lasam sa ne scufunde, ci din contra, sa ne faca sa fim mai puternice, pentru puii nostri.

frica este a mamelor

Asadar iata varianta de start pentru o mama, fenomene care incep sa se resimta inca din timpul sarcinii, legate de copiii lor, nasc in sufletul mamelor, rand pe rand, frica de…

MOARTE – nu pot vorbi, tasta pentru ca e infioratoare doar scapararea gandului, ma lasa fara aer si un crunt nod mi se pune in gat;

BOALA – cred ca pentru o mama e groaznic sa-si vada copilul bolnavior, sa-l vada suferind, iar sufletul ei se macina clipa de clipa, in astfel de momente de groaza;

oamenii din jur, (de copiii mai mari din colectivitati) de reactiile si rautatile lor la vederea puiutului, moment in care mimica fetelor acestora ii pot incarca sufletul mamei, de caldura, de siguranta rasufland usurata sau din contra de ura, de retragere, de dorinta de a-l proteja si indeparta pe bebe de cele mai mici priviri, ganduri sau vorbe dubioase aruncate asupra lui;

reactiile lui bebe la mediu, la oameni, la sunete si imagini, modul in care va face acesta cunostiinta cu tot ce e in jurul lui, mai devreme sau mai tarziu, in functie de fiecare bebe in parte, fiind necesara intelegerea clara ca trebuie avuta rabdare si incredere ca fiecare copil e unic;

… a fi responsabila pentru o viata, poate fi destul de grea de dus, dar totodata o transforma pe mama intr-o adevarata luptatoare, intr-o felina, gata sa sfasie pe oricine pentru puiul ei;

resursele financiare insuficiente pentru a-i oferi copilului toate cele necesare, pentru a se asigura ca nu-i lipseste ceva;

dependenta de bebe, de momentele cu el, care i se instaleaza in suflet si creste pas cu pas;

fericirea suprema care ii inunda sufletul, pe care nu a mai trait-o vreodata si pe care stie ca trebuie sa o gestioneze cu incredere, sa o savureze fara teama;

a nu fi o mama buna si de a-si da silinta la mega extrem si a uita sa traiasca si sa se bucure de bebe si de momentele unice cu el;

schimbarile majore din viata ei, de pe toate planurile: din viata de cuplu, din viata sociala si profesionala, dar care nu vor putea egala vreodata magia din suflet cand isi priveste puiul;

dezamagiri, de asteptarile legate de bebe care se dovedesc a fi nerealiste, dar indiferent de ele, tu, ca mama, stii ca e bucatica din tine si il vei iubi fara sa clipesti oricare ar fi situatia;

grija teribila si exagerata cu privire la bebe, de parca s-ar sparge intr-o clipita, pe care stii ca trebuie sa o indepartezi urgent, pentru a nu avea efecte contrare asupra lui bebe;

masuratori, cantariri, comparatii pentru a te asigura oarecum ca bebe se dezvolta bine, pentru a primi o confimare in plus ca faci o treaba buna completa, desi teoretic nu ai nevoie de nimeni sa-ti spuna ca esti mama perfecta pentru puiul tau;

Recunosc ca in timpul sarcinii eu am avut 2 episoade in care am visat ca imi va fi luat copilul din patut, ca il cautam nebuna si nu era in casa si a fost o frica teribila, imi lua aerul, pe care nu vreau nici sa mi-o amintesc prea mult, d’apoi sa mi-o imaginez reala… UFFF!

E clar: cu cat cresc, apar frici noi, se atenueaza altele, iar sufletul mamei va trai cu intensitate fiecare moment din viata puiului ei, dar trebuie sa nu lasam aceste temeri sa ne umbreasca bucuriile unice, sa nu le transmitem puiutilor tot felul de fobii.

Da, e normal sa ne fie frica de toate lucrurile urate, dar trebuie sa le alungam, sa nu le lasam sa ne bantuie, pentru ca nu putem si nu trebuie sa ne gandim la toate lucrurile rele care il pot urmari pe copil, (spiritul drobului de sare) pentru a nu-l condamna, pentru a nu-l influenta negativ, a-l transforma intr-un copil speriat si de umbra lui.

Nu-i putem inchide in bule de aer, doar pentru a incerca sa ne asiguram ca nu vor pati nimic rau, pentru ca nu vor pati nici ceva bun… nu vor sti ce-nseamna sa se BUCURE si sa TRAIASCA cu adevarat, iar asta nu e viata, nu asta e scopul nostru. Trebuie sa fim sursa de zambete, veselie si voie buna pentru copiii nostri, nu motivul depresiilor din adolescenta, nu motivul fobiilor dezvoltate din prima etapa a vietii copilasilor nostri. 😉

Voi ce frici de mame aveti?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here