Concluzii dupa primul an de gradi

0
829
views

In momentul de fata sunt 3 oameni principali cu care ma sfatuiesc in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea bebelinul de 2 anisori si 8 luni, fiind 3 oameni care ii stiu atat partile pozitive, creative, cat si supararile, cat si obiceiurile, etc. Suntem cei 2 parinti care ne batem capatana sa il crestem cat se poate de zen, increzator, sanatos si fericit, in primul rand. Si mai sunt cele 2 educatoare despre care pot declara ca il cunosc pe Bebe la fel de bine ca noi, cel putin in mediul de la gradi si de acasa.

Viata la gradi 4Acum, dupa 1 an de gradi, am ajuns sa meditez si sa imi dau seama unde a ajuns aceasta etapa si aceasta colaborare.

Anul trecut pe vremea aceasta aveam tone de emotii si eram doar cu ochii in lacrimi, cu stomacul prin gat, cu inima ghem si cu pulsul ridicol. Anul trecut pe vremea aceasta taiam cordonul ombilical si predam putin fraiele in ceea ce priveste cresterea lui bebe, dupa aproape 2 ani in care am fost langa el noapte si zi, ajungand astfel sa imi dau seama ca nu mai stiam sa fac nimic singura, fara bebe printre picioarele mele. Acum un an am primit un restart serios.

Viata la gradiAcum, dupa acest prim an pot vedea si analiza cateva concluzii:

1. toate persoanele implicate in cresterea si dezvoltarea unui copil trebuie sa faca ECHIPA, de aceeasi parte a baricadei, pentru a mentine un echilibru;

2. comunicarea e vitala, sfanta si extreeem de importanta pentru a face lucrurile sa functioneze, parerea mea, intr-o astfel de colaborare; aici poate am eu darul sa bat spre o extrema (cea de prea multa comunicare), dar mi se pare la fel de important sa primesc feedback si idei despre viata lui de zi cu zi, dar totodata mi se pare foarte important sa si ofer informatii, despre restul timpului de acasa, despre cum il petrece bebe, despre noutatile din viata lui, grijile si aspectele care ar trebui urmarite pe tot parcursul zilei, etc.

Astfel ne ajutam sa fim o echipa si sa mergem impreuna in aceeasi directie in ghidarea bebelinului, cu reguli care sa aiba continuitate, pe cat posibil, si acasa si la gradi, cu sfaturi si directii, observand totodata atitudini, reactii, modificari in comportament, in alimentatie, in obiceiuri, etc. si impartasindu-le din ambele sensuri;

3. Viata intre copii inseamna adevarata copilarie! Petrecerile la gradi, activitatile la gradi, mesele si somnul la gradi.. toate momentele alaturi de copii din aceeasi zona de varsta, mi se par existentiale in dezvoltarea unui copil si apoi a unui adult, din punct de vedere social si cred ca totul incepe de aici. Si cu atat mai mult vad in ziua de azi ca acesti bebelini sunt pregatiti sa exploreze aceasta etapa mai repede, fiind dornici de cunoastere, fiind o generatie in viteza.

4. Instinctele de aparare, de proprietate, de iesire in evidenta, de initiativa, de imitare, de grup, de atragere atentie, etc. se dezvolta in colectivitate si sunt etape prin care trec prichindeii si cu care invata sa se descurce si sa le inteleaga pe cat posibil; da, pot invata unii de la altii si aspecte mai putin placute, se pot dezlantui din ei reactii diferite, fiind intr-un alt mediu, nou si care ii poate face sa-si descopere alte trairi.

5. Creativitatea si memoria se dezvolta eroic intr-un cadru organizat, alaturi de ceilalti prichindei, prin exemplificari, prin repetitii, prin tehnici frumoase si atractive pentru ei. Am ramas placut surprinsa de cate cantecele, strofe din poezii, colinde, uratura, sorcova, etc. stie bebe (asa mai stalcite, cum le poate pronunta au fost clar peste asteptarile noastre), cand ne-am trezit ca le fredoneaza el prin casa din memorie, doar din repetitiile de la gradi. Noi pe partea aceasta artistica nu am lucrat deloc acasa, am considerat ca la gradi e locul ideal pentru astfel de activitati si ca e suficient.

6. Regulile – fie ca sunt cele dintr-o familie, dintr-o casa, fie ca sunt cele de la gradi, dintr-un colectiv au o continuitate si se respecta in mare parte de buna voie, chiar ni le aminteste el acasa sau pe unde suntem in vizite: “Nu baga mult in gura, te doale burtica / Nu baga capul in farfurie / Papam sau dansam cu totii/ Pun babetica a masa. Nu muldalesc bliuza. / Papucii pe hol / Ne invartim asa in cerc / etc.”

7. Imunitatea – aspectul de temut, pentru care multi parinti renunta la toate celelalte aspecte pozitive ale vietii in colectivitate. Da, am racit si noi, evident, am facut si varsat de vant, am facut si cateva otite, am mai tusit, am mai stat cu nasul infundat, am avut si scaune mai proaste ca am avut si dinti/masele de iesit in acest an de gradi, dar multumim lui Dumnezeu si sortii ca destul de decent pana acum, deci am reusit sa le tinem din scurt, pentru ca si aspectul sanatatii a foat mereu discutat si sfatuit si informat din ambele sensuri (noi catre gradi si invers). Ca sa nu mai zic ca au fost momente in care ni s-a adaptat si alimentatia – meniul, ca bebe a avut parte de atentie si grija si creme sau tratamente usoare (ex: geluri gingii, crema si masaj post-varsat de vant), ca acasa, pentru ca umanul a fost unul din aspectele pentru care am ales gradinita si pana acum nu pare sa ne fi inselat.

Viata la gradi 5Cu toate acestea, cu toata alimentatia cat se poate de sanatoasa in ziua de azi (nu am mers pe extrema extra bio), cu toate siropurile magice existente de pe piata, chiar si vaccinurile suplimentare care mai pot salva, indepartand din virusi, cred ca imunitatea unui copil/om se obtine doar prin BOALA. Asadar doar racind isi va face anticorpi impotriva urmatoarelor raceli. Important e sa fie tinute din scurt, sa fie urmarite de pediatri.

E clar, viata la gradi e o provocare continua dar cred, mai mult ca anul trecut, ca este o etapa extrem de importanta in viata, in dezvoltarea unui copil, mai ales astazi intr-o lume in viteza, tehnologizata, o lume in care copiii sunt dornici de multa activitate, de un nou continuu, de timp umplut, de miscare si viata!

Viata la gradi cu AdinaAsadar as repeta fara sa clipesc aceasta decizie, ori de cate ori m-ar pune viata sa o fac, oricate comentarii rautacioase as primi de la cei contra.Β Stiu sigur, ca e un bine necesar, e o responsabilitate imensa in ceea ce priveste alegerea unei gradinite care sa-ti completeze munca, sa o duca mai departe frumos, si e totodata o responsabilitate imensa pentru personalul unei gradinite, e o munca titanica, pe care eu una o apreciez si o inteleg, dar clar nu m-as simti capabila sa o indraznesc, pentru ca vorbim de muult mai mult decat o supraveghere, mult mai mult decat un raport, decat un proiect… vorbim de modelarea unor omuleti, a unor vieti, vorbim de planificari, de tooone de munti de rabdare, de un plan de valori, de idei, reguli, modele si vise de transmis generatiilor de prichindei. Din gradinite creste viitorul!

Primul an de gradi

Cum am mai spus: trancaneli & vorbarie, cantecele, joculete, imaginatie, initiativa, energie, socializare, supravietuire, auto-aparare, imunitate, reguli, apartenenta la grup, orgolii, prieteni, independenta = DEZVOLTARE!

Sa ne auzim cu bine in acest al doilea an de gradi, asadar! πŸ™‚

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here