Astazi trebuie sa am rabdare cu mine!

0
453
views

Momentul in care bebe merge la gradi emotiile parintilor sunt de nedescris, cu atat mai mult cu cat bebelinul tau nu a stat niciodata in cei 2 ani, fara vreunul dintre parinti prin jurul lui. Asadar marea provocare e pentru parinti mai mult decat pare sa fie pentru un bebe incantat de copii, de joaca, de dans, de activitati noi care ii hranesc curiozitatea, un bebe care lacrimeaza si se intristeaza la plecarea de la gradi – deocamdata.

Si cum incepe totul in primele zile? Ca parinte, duci bebelinul dimineata la gradi cu emotii cat casa, cu o gramada de necunoscute in ecuatie si zeci de intrebari “oare azi va plange? oare azi va manca? oare se va intelege cu ceilalti copii? oare va avea parte de dragoste? “oare se va simti protejat si increzator? oare va dormi linistit si usor? etc.” Uff si il lasi si pleci cu toate intrebarile tale, cu inima cat un purice, dar mandra de copilul tau ca e sociabil si ca pare sa se adapteze mai usor ca tine, ca pare puternic si ca e un exemplu pentru tine, din care iti poti incarca si tu bateriile.

casa goalaSursa foto: Christine-muraton.deviantart.com

Si apoi ajungi acasa… Unde e adevaratul bum! Casa e infioratoare si sinistra. E crunt de goala! Nu e niciun suflet care sa alerge fericit, cu gura pana la urechi, catre tine, cand deschizi usa, un omulet care sa te intampine si sa-ti arate ca trebuie sa iti dai papucii jos, ca trebuie sa te deschei la haina si sa o pui in cuier, care iti cere “ke ke ke” = cheile. Si apoi mergi ca o fantoma prin toata casa asta fara viata parca si te schimbi si te decizi sa te intinzi, sa mai dormi putin.. dar sufletelul tau cald nu e in stanga ta, si totusi tot asa te culci sa dormi pe partea asta, sa il poti vedea inainte sa adormi. Esti incompleta si nefunctionala!

Te trezesti si nici macar nu stii ce sa faci, de ce sa te apuci, parca ar trebui sa schimbi un pampers, sa faci un piure de fructe, sa pregatesti un mic dejun, sa pui niste sosete cu clopotei pentru micul mergaret, etc. Si incerci sa mananci singura, cu noduri in gat. Si atunci deschizi aplicatia – camera video sau primesti mesaje cu poze cu bebe in actiune la gradi si astfel il vezi ca e bine, e fericit, ca e iubit, ingrijit, verificat, ca face lucruri noi, in grup, si atunci incepi sa mai respiri putin, sa-ti revina inima in piept si prinzi curaj sa te pornesti din loc, sa mai faci cate ceva.

rabdare mamaSursa foto: Verybestquotes.com

Dupa aproape 2 ani in care zi de zi (doar 3 zile cat am fost operata de colecist si am stat in spital am lipsit din diminetile lui) m-am trezit cu mocuta langa mine, aceste prime zile sunt o imensa provocare sinistra pentru mine, care imi continui veacul intr-o casa goala, cand bebelin nu o umple cu viata si lumina doar prin simpla lui prezenta.

Mi-e clar ca sunt etape normale, firesti si ca fiecare parinte trece la un moment dat prin ele si cu atat mai mult mi-e clar ca e nevoie de rabdare pentru a ne acomoda cu totii cu noul program, cu aceste noi trepte pe care le urcam si deja simt de la o zi la alta ca incep sa ma inteleg, sa mai prind cate putin curaj, dar totodata nu pot sa nu traiesc cu tot sufletul aceste momente unice, incarcate de emotie.

Asadar, un copil provoaca dependenta. Din momentul in care iti intra in viata, in suflet, in casa, te vrajeste iremediabil pentru totdeauna si stii sigur ca n-ai putea trai altfel, fara bebelini prin zona, ca n-ai mai putea fi vreodata omul dinainte si e magic. E o putere ce ti se da ca o minune, ce iti umple sufletul iremediabil si te completeaza. E o magie fara de care nu mai stii cum sa traiesti.

A fi mama e pentru totodeauna, fie ca bebe e in bratele tale, fie ca e la gradi, fie ca e adult in toata firea!

Voi cum ati facut fata primelor zile ale bebelinilor la gradi?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here