Si a trecut 1 an…

0
474
views

Anul trecut pe vremea asta reincepeam sa respir usor, vazandu-mi puiul ca e mai viteaz, mai luptator, mai plin de viata, de speranta, cu o putere grozava de refacere, decat noi toti la un loc. 1 an de cand mi-am invatat poate cea mai dureroasa si reala lectie. A trecut 1 an de cand am inteles ca uneori destinul iti joaca feste si te tranteste pentru a-ti explica ca sanatatea e sfanta, a-ti arata ce ai langa tine, pe cine te poti baza la greu, cat de mult conteaza in viata asta oamenii din jurul tau si da, uneori chiar si fondurile de care dispui.

Eu am reinviat! Am inteles ca trebuie sa lupt orice mi-ar iesi in cale in viata asta si ca totodata am voie sa sufar, sa plang, sa cad, sa ma fac bucati, dar ca trebuie mai apoi sa ma ridic, sa cer iertare, sa imbratisez, sa multumesc, sa nu uit. Si astazi, dupa 1 an nu pot decat sa multumesc Cerului pentru destinul meu, sa multumesc unei echipe de medici din 2 spitale (privat si de stat) ca au lucrat la acest destin de astazi, sa multumesc mamei mele pentru ca si-a muscat limba si sufletul de durere pentru a nu-mi arata si spaima ei si m-a imbarbat clipa de clipa in toata acea perioada, nasilor pentru ca au fost acolo mereu, ca mi-au adus in spital cea mai buna inghetata din viata mea pe care am mancat-o si cu sufletul, cu ochii efectiv si pe care nu cred ca o voi uita vreodata, ca i-au adus strumfului perfuzat chiar si jucarii noi pentru a-i ocupa timpul si imaginea in spital, tuturor celor care ne-au fost alaturi chiar si de la distanta, care s-au gandit la noi, care au pus o vorba buna la momentul potrivit pentru noi, celor care ne-au inteles muti durerea noastra si ne-au repectat tacerea.

bebe da si mami

Astazi, la 1 an de cand mi-am dat puiul de om (de ~ 4 luni) din brate pentru a intra in sala de operatie, simt ca un colt de suflet inca imi sangereaza inspaimantat daca ma opresc, chiar si pentru cateva minute, in amintirile acelor zile si cred ca o va face mereu, dar astazi cu toata acea durere sunt mai mandra ca niciodata ca am luptat cu tot ce am putut, ca doi parinti inspaimantati, sa ne vedem ingerul bine si astazi mai mult ca oricand il privesc cand doarme, ii multumesc Cerului ca am primit o sansa magica de a avea parte de un super – strumf. Stiu, fiecare cioara isi lauda puiul, dar al meu nu e cel mai grozav, nu e cel mai destept, nu e cel mai frumos, nu merge de la 4 luni, nu canta la pian, nu face la olita, nu mananca singur, nu e copil de 5 ani. E perfect pentru mine, pentru noi, bucatica din tot ce suntem noi si e sanatos, deci e tot ce conteaza.

bebe david si tati

Astazi, la 1 an dupa toata tristetea, roata ne-a adus o mega fericire, fiind partasi la plimbari de bebelina proaspat nascuta, la o viata noua si frumoasa, bucurandu-ne cu tot sufletul de clipe magice intr-o formula completa. Deci da, viata te poate tranti de toti peretii, cand ti-e lumea mai draga, pentru a te invata ceva, pentru a-ti da o lectie, pe care daca vrei o inveti ca atare si casti ochii pe viitor, astfel incat sa-ti schimbe destinul, si mai apoi sa te ridice pe nori de fericire.

Cu urcusuri si coborasuri! Multumesc si sunt recunoscatoare de mii de ori! 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here