Atunci am inteles cat de puternica e mama…

0
954
views

Am inceput articolul acesta de multa vreme, dar din pacate s-a pierdut printre multele articole – draft, incepute si n-am reusit sa il definitivez pana acum, spre rusinea mea, pentru ca simt ca macar cu atat sunt datoare…

Mama e o femeie simpla, care toata viata a luptat si muncit eroic. Stiu sigur ca nu voi putea sa o ajung vreodata. Ai mei ne-au crescut singuri, cum au putut, fara ajutorul bunicilor. Din contra, pe langa noi, aveau ei grija de bunici, in special de cel de pe tata, ramas singur, si in plus aveau si o casa in constructie si un apartament de intretinut, si de mers la munca in ture, astfel incat sa fie unul acasa mereu.

ce inseamna sa fii o mama puternica

Mama a gatit din placere, mii de tone de mancaruri, mii de pachete cu bunatati pentru mine si sora mea si a luptat pentru noi clipa de clipa, dar am inteles cu adevarat cat e de puternica, atunci cand eu, ca proaspata mama, am avut de strabatut o prima cumpana, cand bebe viteaz a fost bolnavior, EA…

  • l-a privit in fiecare secunda cu drag, zambind si i-a vorbit si l-a imbarbatat, chiar daca o durea sufletul sa-l vada asa;
  • s-a rugat in genunchi, pe gresie, pe dupa usi, prin spital pentru noi si puiut;
  • ne-a suportat vrednica starile noastre de parinti socati, speriati, deloc placute in acele momente;
  • pregatea zilnic, timp de 2 saptamani, cate 3 feluri de mancare si ceaiuri, haine de schimb, biberoane, etc. pentru spital si venea cu sotul meu zilnic, de 2-3 ori sa ne vada chiar si pentru 2 minute;
  • statea intr-o casa straina si aproape goala, in care eu si puiut nu eram, nu ii ieseam in intampinare, patutul era gol, linistea era greoaie..
  • il mangaia mereu pe bebe si ii canta si-i spunea ca il asteapta acasa, ca-i este urat fara el;
  • ne imbarbata mereu optimistita, chiar daca numai ea si Dzeu stiau cata durere era in sufletul ei;
  • statea cuminte, aproape muta de durere cand lui puiut i se recoltau fiole intregi de sange pentru analize, pregatitoare dinaintea operatiei;
  • cand ne-au mutat la ATI cara singura bagajele (6 la numar, de parca ne mutasem acolo) intre etaje, ca eu sa stau cu bebe;
  • cand nu putea sta in salon, astepta singura pe holuri, incercand toate cofeinizatele de pe la tonomate si incerca sa se adune pentru noi;
  • ma hranea cu lingurita, cat eu il alaptam sau tineam in brate pe puiut cablat;
  • uda cu apa cersaful din geam, din spital – cu o sticla cu pulverizator in care fusese solutie de geam, (era super cald) de ii intepeneau mainile, dar o facea cu tot sufletul;
  • avea grija de casuta measpalat, mancare, calcat, ordine, etc.
  • a stat cu bebe in brate, branulat, de-a intepenit complet, cat sa reusesc sa ma spal pe cap in spital;
  • a zambit multumita si recunoscatoare, mai frumos ca niciodata cand am venit acasa cu bebe, de ziua lui de 4 luni, cand i-am facut baita toti 3 si l-am pus sa doarma in patutul lui – ACASA;

E clar, pentru mine, acesta este un exemplu adevarat de tarie, un om de care ai nevoie langa tine sa te incurajeze in astfel de momente. A fost stalpul nostru, in ochii ei am vazut si inteles ce inseamna dragostea adevarata, pe ea ne-am descarcat, langa ea am plans, ea ne-a sprijinit si imbarbatat, ea ne-a inteles cu adevarat chinul si suferinta, in momentul numarul 1 de groaza, pentru noi, ca parinti…

Iar pentru asta nu cred ca-i vom putea multumi vreodata suficient, desi cred ca rezultatul final fericit, puiut sanatos si smecherut, e cea mai mare bucurie si multumire posibila pentru sufletul ei de mama si bunica. Iar faptul ca puiut se simte iubit si in siguranta cu ea, ii raspunde la randul lui, se bucura de fiecare data cand o vede, ii zambeste, vorbesc in legea lor si chiar se hahaiesc amandoi, tind sa cred ca asta e multumirea suprema.

Multumesc, mama! Sper sa ajung la randul meu sa fiu macar jumatate din ceea ce esti tu! 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here