Vanator al propriei vieti?

0
413
views

In cautare de tot felul de oferte pe la carti de copii in general, am dat intr-o zi si peste niste carti de tarot de pe Books Express si-atunci m-am gandit pentru cateva secunde (niciodata nu am avut curajul sa stau prea mult pe ganduri, in ceea ce priveste aceasta sfera a vietii) la lumea asta magica (pe care recunosc, ca imi place sa o vad in filme… si cam atat), dar nu stiu inca daca e de bine sau de rau, sincera sa fiu.

Ma gandesc ca trebuie sa fie o adevarata arta sa descifrezi carti de tarot, sa fii pasionat de zona asta de mister si sa incerc sa o deslusesti – daca intr-adevar crezi in ea, astfel incat sa ii convingi si pe ceilalti din jur ca trebuie si ca e ok sa creada. Eu personal, ma gandesc cu groaza la acest domeniu – de ghicit in carti, de aflat si vazut viitorul inainte de vreme si nu-mi doresc pentru nimic in lume sa mi se ghiceasca cursul vietii (nici macar in cafea, in vise), desi sunt constienta ca poate astfel as reusi sa corectez anumite aspecte, sa deschid ochii sa fiu mai atenta la alte nenorociri ce stau sa ma atinga, sa reusesc poate sa evit anumite situatii dureroase, pentru mine sau pentru familia mea.

carti de tarot books express

Cu toate ca aceste lucruri, poate mi-ar ajuta viata, daca le-as sti din timp, daca le-as putea preveni, tind sa cred ca mi-ar face mai mult rau, pentru ca mintea mea s-ar gandi continuu la cum sa evite aceste etape mai putin placute din viata unui om, as tot astepta sa mi se intample ceea ce mi s-a descifrat in cartile de tarot si as renunta sa mai traiesc momentele vietii mele ca atare. Cred ca as deveni un vanator al propriei vieti, as cauta sa tot vad semne citite in cartile de tarot si as trai pentru ele, incercand sa evit astfel pe cele rele sau sa le tot astept pe cele bune, dar pe care nu cred ca le-as mai trai cu aceeasi intensitate, pierzandu-si caracterul unic si surprinzator.

Da, respect pe cei care cred in asta, dar totodata am senzatia ca sunt undeva pe linia prapastiei dintre realitate si fictiune si isi cedeaza cumva sufletul si viata, in mana destinului stiut. In viata de multe ori, cu cat stii mai putine cu atat iti poate fi mai bine. Cu cat ajungi sa afli multe lucruri, despre tine, despre cei din jur, despre ce sanse de viitor sunt, despre tot felul de posibilitati si decizii de luat, cu atat ajungi sa traiesti intr-un cerc obositor, ajungi sa te daruiesti pe tine si sa nu mai traiesti totul sincer si pur, chiar si durerile care au rolul lor in viata asta. La urma urmei cred ca e normal si ok sa ne traim destinul in voia sortii si a propriei noastre gandiri, fara a rascoli prin el, inainte de vreme.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here