Cum ar trebui sa paseasca bebelinii in viata?

0
824
views

Cea mai grea perioada din punct de vedere fizic (in afara momentelor de boala) a fost cea in care strumful isi dorea si se avanta cu interes sa mearga, dar nu reusea. Perioada in care nici nu merge – nici nu sta pe loc, tind sa cred ca e cea mai obositoare fizic.

Asta mai ales pentru ca noi am decis sa nu folosim un premergator (pe care de altfel il aveam deja in casa) si am mers cocosati amandoi (si toti prietenii care ne-au pasit pragul), tinandu-l de sub brate – piept sau de manute, sau fiind umbra cand se tineam de pereti si mobila, astfel incat sa poata sa paseasca el rand pe rand, sa simta pamantul sub picioare, sa se poata ridica de jos, chiar sa cada usor.

pasii bebelusilor fara premergator

Sursa foto: Shutterstock.com

Noi ne-am decis sa NU folosim premergatorul pentru ca…

  • am vorbit cu un medic ortoped care ne-a spus astfel: premergatorul ar fi ok de folosit, dar doar in momentul in care copilul deja se ridica sa mearga singur, adica organismul lui sa fie complet pregatit de la mama natura de aceasta noua etapa; in niciun caz nu va fi folosit pentru a stimula mersul, pentru a grabi etapele – cum se obisnuieste la romani; eiii si de obicei momentul in care organismul lor e pregatit de mers, bebelusii nu vor avea nevoie de astfel de obstacole, vor dori sa exploreze lumea de-aproape;
  • nici kinetoterapeutul la care am facut cateva sedinte de masaj, in prima luna de viata a lui bebe, nu parea sa aprobe deloc aceste “sisteme”;
  • urasc sa imi “alerg” copiii, sa sara peste etape, sa grabesc toata perioada asta minunata de care ma prind cu toti coltisorii (se recomanda si incurajarea mersului in 4 labe inainte de mersul in picioare, pentru ca astfel isi dezvolta treptat muschii, dar e drept ca in ziua de azi multi prichindei se nasc si ei cu dorinta de a mai sari peste etape);
  • am vazut in jurul blocului un copil care mergea de mana cu bunica lui si care mergea saltat pe varfuri – recunosc ca m-a speriat putin si mintea mea intrebatoarea a presupus (nu neaparat corect) ca premergatorul a avut acest efect asupra mersului sau, pentru ca nu a fost un singur caz;
  • au mai auzit / vazut cazuri in care copiii in premergatoare au devenit din contra, mai lenesi, fiind invatati sa se sprijine repejor cu fundul in sistem;
  • copiii in premergatoare nu prea stiu sa cada, sa isi puna mainile in fata cand se dezechilibreaza, sa se adune de pe jos (natural) – iar daca vor cadea cu premergatoare cu tot, mi se pare ca vor ajunge direct in cap;
  • mi se pare ca sistemul in care intra e complet neergonomic – de forma unui chilot mai aproape de podea, in care se poate suspenda copilul si care ii sisteaza miscarile naturale;

Si daca pe mine nu ma credeti, pentru ca sunt o simpla mama de 2 strumfi deliciosi, poate  aceasta sursa e mai credibila – Asociatia pentru Ortopedie si Traumatologie Pediatrica: “Premergătorul NU este recomandat pentru stimularea mersului copilului. Articulaţiile celui mic nu sunt pregătite să susţină greutatea corpului până în momentul în care copilul însuşi începe să meargă singur. Chiar şi o jumătate de oră pe zi în premergător poate fi dăunătoare, pentru că, în cazul unui bebeluş, este o perioadă de timp semnificativă. Aşadar, sfatul nostru este unul simplu: aşteptaţi momentul în care copilul se va simţi singur în stare să facă primii paşi. Orice forţare a acestui moment riscă să îi producă probleme în dezvoltare. Pe scurt: FĂRĂ premergător!”

determinare pas dupa pas step by step

Sursa foto: Enkivillage.org

Din pacate mi-a fost dat sa vad cum unele mame se “lauda” ca si-au pus copiii de la 4-6 luni intr-o astfel inventie salvatoare (mie mi se pare inconstienta pura la aceasta varsta, mai ales, dar fiecare decide pentru propriul copil). Recomandarea medicala si chiar emotionala este sa NU grabim copiii (in niciun aspect, dar cu atat mai mult cu unul ce tine de sanatatea lor, de coloana, de mersul lor pe viata).

Fiecare copil va merge in ritmul sau cand se va simti in siguranta, natural, cand se va simti el pregatit atat fizic cat si emotional, iar noi trebuie sa avem rabdare si sa-i sustinem dezvoltarea pas cu pas.

Si ca o completare, la fel de importanta in ceea ce priveste mersul prichindeilor – INCALTAMINTEA: cand incep sa calce pas dupa pas, se recomanda sa fie lasati cu talpa lejera – fie soseta sau chiar picioare goale – pe pamant, respectiv iarba (depinde si de perioada in care incep aceasta etapa).

E drept ca nu se prea poate chiar descult sau in sosete in parcurile noastre, dar ne putem adapta cu sosete antiderapante mai grosute sau cu papucei din piele cu talpa moale si flexibila de la mijloc, iar daca sunt sandalute, se recomanda ca degetele sa aiba in fata opritor, pentru ca piciorusele lor se vor duce in fata.

Trebuie sa avem in vedere ca incaltamintea data prichindeilor le confera mobilitate, flexibilitate piciorului, sa nu le tina degetele lipite si stranse, sa permita degetelor mari de la picioare sa preia majoritatea greutatii, sa le permita arcuirea naturala a talpii in timp.

(Atentie! la diagnosticul de platfus pus incorect sau de “faimoasa incaltaminte anti-platfus” – cel mai bine consultati un medic ortoped care va va putea sfatui corespunzator; il puteti intreba mai multe detalii la consultul pentru ecografia de sold care se face in intervalul 2-6 saptamani din viata lui bebe)

cand un bebe invata sa mearga...Sursa foto: Pinterest

PS1: daca se doreste o inventie care sa ii ajute mai aproape de natural pe prichindei in etapa mersului, se pot incerca antepremergatoarele sau legler-ele cu activitati;

PS2: hamurile mi se par niste “lese” pentru marionetele de la teatru, pe langa faptul ca sunt complet neergonomice pentru coloana;

Lasati natura sa isi faca drumul, mamici! Un pui se va ridica sa mearga la 10 luni, altul la 1 an si 3 luni. Perfect normali ambii daca o fac ei singuri, pas dupa pas, pana vor ajunge la o alergare usoara, sau poate vor incepe cu ea direct, pentru ca, de exemplu: al nostru prim bebelin a inceput sa alerge din prima de la 1 an si 3 luni fara vreun fel de sustinere (nu sa mearga)… si a continuat viata intr-o alergare continua (care acusi va fi in 2).

Sanatate si bucurati-va de etape rand pe rand. 😉

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here