Copiii invata ceea ce traiesc, iar bataia NU e educatie! PUNCT.

0
893
views

Initial am refuzat sa urmaresc in detaliu cazul invatatoarei – clasa a III-a din Iasi care isi lovea cu salbaticie elevii pentru ca a “rabufnit”, pentru ca respectivii sunt ingrozitori si foarte obraznici si toate celea. Ma oprisem la video-urile cu bataia, aparute in online, care mi-au sagetat direct crestetul si sufletul.

Nu am vrut sa citesc articolele si postarile si comentariile legate de acest subiect pentru ca undeva acolo sufletul de mama sangereaza, pentru ca ma ingrozeste ca in acest sistem de invatamant imi vor ajunge copiii peste cativa ani si ma ia cu groaza de pe acum ca vor fi nevoiti sa asiste poate la astfel de momente intre profesori si elevi sau intre diferiti elevi.

nu e normal sa fie normal stop violenta

Zau ca ma inspaimanta ideea rau de tot. Si asta pentru ca astazi vorbesc din sufletul si mintea de mama, care are cu totul alta viziune despre cresterea si modelarea acestor omuleti, care au atata nevoie de bun si frumos, de atentie si vorbe bune, de exemple pozitive intr-o lume nebuna si rece si tehnologizata.

Doamne, cate idei despre cresterea si educatia copiilor mi s-au schimbat si adaptat de cand am devenit mama practic (ce usor vorbeam inainte povesti si ce lectii si teorii stiam sa le zic altora si cate vise si imagini aveam eu in cap despre cum imi mai va fi viata de mama).

Am inteles ca nu e deloc asa si ca nu poti programa nimic, ca fiecare copil e unic si minunat, ca nu sunt robotei si ca pot fi crescuti frumos, cu blandete, ca avem nevoie de tone de rabdare (drept!), ca vom face multe greseli si vom avea nereusite din prima, dar va trebui sa cautam mereu solutii si sa nu ne pierdem speranta… iar toate astea inseamna o implicare de 200% din partea parintilor, in prima etapa, iar apoi un dram de noroc si Cer pentru copii, sa le fie vegheat drumul si sa le iasa in cale oameni de calitate, anturaje frumoase si decente.

Am inteles aproape ingrozita cat de mult conteaza pentru un copil si cum se modifica actiunile sale viitoare in urma unor gesturi si reactii ale celor din jurul sau: o vorba, un gest, o reactie, mimicail pot transforma pe loc. Asadar tot ce credeam ca stiu dinainte de a deveni mama, a fost apa de ploaia – realitatea practica fiind cu totul alta. Cred ca e foarte usor sa vorbesti detasat, cand nu ai testat inca zona asta de parinte si cred ca pur si simplu nu poti concepe si intelege pe deplin ce inseamna sa educi un copil de la zero, sa il intelegi, sa te intelegi si sa te reeduci pentru a le oferi lor un teren pur si echilibrat, un adevarat model de urmat.

copii fara etichete salvati copiiiSursa foto: www.salvaticopiii.ro / www.parintibuni.ro

Cred cu tarie ca generatiile care se nasc astazi au nevoie de mult mai multa atentie, de alte activitati care sa ii capteze si sa ii invete sa creasca frumos, de alte metode de educatie, adaptate la potentialul si nevoile cu care se nasc copii zilelor noastre, ce au un alt schelet fata de copii generatiilor trecute si care au nevoie sa fie intelesi de proprii parinti, pentru a putea creste si a li se arata calea frumoasa.

Un copil NU SE NASTE RAU, un copil cu lipsuri, cu frustrari acumulate, un copil neinteles se poate COMPORTA rau, poate lua decizii rele sau nepotrivite, imitand lucruri si actiunele rele ale adultilor de astazi (poate in mare parte tocmai a celor crescuti eroic in timpurile apuse, cei “altoiti” dar “perfecti” si “normali” astazi).

In niste comentarii despre acest subiect precizam ca eu tare cred ca peste cativa ani, toti cei care inca traiesc cu aceasta scuza “ca asa am trait noi, si suntem bine mersi si educati” isi vor mai schimba parerea cand vor deveni parinti concreti, pe viu… Atunci vor intelege ca se poate educa si ALTFEL si atunci vor intelege de ce bataia nu are ce cauta alaturi de educatie. BATAIA NU EDUCA!

E clar ca astazi e nevoie de mult mai multa implicare din partea noastra ca parinti, pentru ca tentatiile externe rele de astazi sunt mult mai multe ca atunci, asadar e de datoria noastra sa ii crestem FARA VIOLENTA (ei si-asa au de la mama natura un spirit de agitatie, dorinta de lupte, de demonstratii care e mai cu mot, de energie maxima ce se stapaneste grelut – d-apoi sa mai fie si “rasplati” cu violenta suplimentara).

copiii invata ce traiescUn copil poate si TREBUIE sa fie crescut fara aceasta violenta suplimentara din care tocmai ca violenta (sub diferite forme, catre diferite persoane) va raspunde. Scuza ca asa am crescut noi si suntem ok, nu mi se pare ca isi are rostul intr-o lume in care vreau sa imi educ copilul mai bine decat am fost eu educata, sa evoluez inspre un normal fara astfel de metode.

Setea si rabufnirea unui cadru didactic (sau al unui parinte) nu are absolut nicio scuza nici ca parinte, nici ca educator, ca modelator de oameni. Tind sa cred ca nici nu mai conteaza deloc de ce o face, ca a rabufnit, ca a fost provocat sau nu, ca sunt copii groaznici de rai sau mai stiu eu de ce, ci faptul ca a lovit salbatic de-a dreptul un copil. Si punct! Absolut nicio discutie nu cred ca isi mai are rostul. Asta e fapta: violenta in scoala

bataia nu educa

Si da, vina in povestile astea e si a parintelui si a educatorului care trebuie sa caute impreuna solutii decente care sa aduca pe calea buna un copil “pierdut”. Cel mai dureros e ca principalul care duce in spate aceste anomalii ale “educatiei” e chiar copilul, care creste cu ce asimileaza din jurul sau… iar cand e al tau, cand tu stai in cap sa il educi decent si el doar asista la o scena de asta (nu iau in calcul sa fie el “articulat”, pentru ca inteleg scuzele “daca e crescut frumos, nu va fi lovit de un profesor” – asta daca va fi destul de “perfect” incat sa faca toate liniutele si calculele si temele corect – ca aud ca sunt cazuri in care sunt “usor articulati” si pentru astfel de nereusite – sa-i fereasca toti Sfintii in cazul asta! nu concep sa gandesc prea departe).. arzi pe interior, doar imaginandu-ti.

In ceea ce priveste invatamantul si facultatile si diplomele adunate (pe care si eu le-am adunat fara pile si relatii).. astazi cand imi vad copiii crescand nu mai sunt la fel de sigura ca le vreau pentru ei. As prefera sa invete sa scrie, sa calculeze, sa invete viata intr-un mod practic, vreau sa faca ceva nu ca asa se face, ca sa nu ne faca pe noi “de rusine” (expresia asta imi sta pe creier si mi se pare o replica aberanta astazi, in cresterea copilului)… Nu ma intereseaza neam notele lor, ci informatiile utile asimilate din scoala.

stop bataie si abuz copiiSursa foto: Radiocluj.ro

In schimb ma va interesa sa ii vad fericiti, sa isi dezvolte talentele si inclinatiile stiind in prima faza cate putin din toate, pentru a putea discerne si alege, dar nu vreau sa-i vad storcandu-si creierul pentru ca “trebuie”, pentru ca “asa se face”, pentru “ca X poate”, pentru ca “nu ma faci de ras”, ci pentru ca aduce un gram de bucurie.

Nu vreau sa-i vad analfabeti, dar nici cu tone de diplome si note de top – pentru care sa plateasca cu toata copilaria lor, sa ii vad epuizati pentru nimicuri, fara pic de timp pentru frumos, pentru ei si sufletul lor, pentru joaca si plimbari, de exemplu. Le doresc o viata frumoasa, cu exemple frumoase, cu lucruri practice invatatenu toceala anilor nostri – asta nu e educatie si dezvoltare (asta fac robotii, iar eu le-as dori copiiilor mei sa creasca liberi in gandire). Diplomele si toceala anilor nostri, care acum inteleg ca e si mai si in “minunata programa”, s-a demonstrat de multe ori a fi egala cu zero cand am iesit in practica vietii reale. Deci cu ce pret?

Vreau spre deosebire de generatiile noastre care stateau destul de mult in umbra parintilor si regulilor de grup ale societatii, sa cresc copii increzatori si veseli care sa GANDEASCA singuri, sa faca alegeri potrivite in functie de inclinatiile lor. Eu un lucru vreau pentru ai mei copii: sa fie fericiti cu alegerile facute in viata si sa nu adune diplome, ci oameni, momente, lectii de viata si de bun simt si decenta! Le doresc sa fie oameni intre oameni!

Nu voi aproba la copiii mei nesimtirea, lipsa de bun simt sau piedestalul ca “eu sunt cineva…si copilul meu poate sa nimiceasca in calea lui…”, dar nici ai mei copii nu vor fi “articulati” in veci, ca sa inteleaga ca gresesc sau sa nu mai faca un lucru… doar de frica. Eu vreau sa inteleaga cand fac ceva gresit, ce anume si cum trebuie sa se corecteze, dar sub nicio forma prin VIOLENTA. Iar daca intr-o zi ma vor ajunge nervii si neputintele si frustrarile proprii acumulate, pentru astea vor exista mereu PSIHOLOGI, terapii si tratamente, pe care mai bine le voi face eu, decat ai mei copii peste ani… Deci NICIO SCUZA pentru violenta!

E foarte simplu sa lovesti – te descarci eroic pe o bucata de om, care nu va intelege decat ca asa se rezolva problemele – cu violenta. Eu vreau sa cresc copii care sa gandeasca, sa isi asume greselile si sa le corectam frumos, sa invatam impreuna din ele si sa gasim solutii decente si de bun simt, respectandu-ne pe noi si pe ceilalti.

copii nu pot opri abuzurile adultii pot

Sursa foto: Childmatters.org

Din pacate din ce am reusit sa observ eu (pana la cei primi 3 anisori de mama oficiala) multi dintre copiii generatiilor care vin au parte de multe lucruri materiale…. in detrimentul TIMPULUI de calitate cu parintii lor. Din pacate multi parinti prefera sa le ia tehnologii si sa fie liniste si pace in casa, in parc.. si asta mi se pare trist. Si de aici cred ca pleaca toate problemele educatiei haotice. Copiii vor atentie si nu o primesc, apoi nici nu o mai cer, ci se pierd in lumea asta a tehnologiei, a vitezei, nu mai au rabdare, nu se simt parte din viata parintilor poate, cauta atentie in alte directii si de aici se ajunge la comportamente deplasate, iar scoala romaneasca de asemenea ii indoctrineaza in lectii prezentate nu foarte atractiv, ii pune intr-o concurenta continua, ii umileste daca nu sunt toti la indigo, etc.

Cred ca problema invatamantului este de o amploare imensa. Scoala trebuie reformata complet si adaptata la nevoile si mentalitatea copiilor de astazi, astfel incat sa ii poata atrage, sa ii educe frumos. E taaare mult de munca… si trebuie musai sa vina din primele luni de viata ale unui copil.. apoi continuand in gradinite si scoli. E o munca eroica… de echipa parinti – educatori – societate!

e timpul sa oprim abuzurile facute copiilor

Sursa foto: Keywordhut.com

E greu, caci sunt fooarte multi factori care trebuie avuti in vedere, foarte multi factori care disturba universul copiilor (chiar si in familie si apoi in mediul extern) care sunt bureti ce absorb continuu modele si fapte si lectii din jurul lor inca din primele luni. Chiar si atunci cand tu ii imprimi niste directii frumoase si decente ai de luptat cu societatea, cu parintii care au crescut altoiti si astazi nu au inteles ca pot sa-si creasca proprii copii altfel, si-atunci si ai tai vor avea de suferit si tu vei duce lupte interioare adevarate.

Ai tai vor ajunge in parcuri, in clase cu astfel de copii crescuti si corectati prin violenta, copii care nu si-au inteles greselile, pentru ca nu le-au fost explicate si intelese, copii care vor duce violenta mai departe, ca pe asta au avut-o de model, copii care vor fi catalogati RAI si vor rani la randul lor, poate pe ai tai... Un cerc vicios dureros, parerea mea! 

comportament violent va naste violentaSursa: UNICEF

E foarte usor sa faci rau. Foarte usor sa lovesti, sa umilesti, sa te descarci… Si e cu adevarat greu sa te reeduci, sa intelegi ca orice miscare si vorba de-a ta e model pentru el, poate fi greu sa te opresti sa respiri, sa repeti continuu, sa cauti rabdare din toate coltisoarele trupului tau, sa te stapanesti, sa explici iar si iar, sa te asezi la nivelul lui, sa il intelegi, sa cauti solutii, sa cauti sursa rabufnirilor, sa il inveti reguli, sa il inveti sa faca diferente, sa il inveti ca se poate gresi, dar invatam continuu pentru data viitoare… si tot asa sa o tii o viata intreaga.

Desi inca sunt multi cei care nu considera un pericol astfel de episoade (NU e normal sa fie NORMAL astfel de momente, nici legal, moral, emotional, educational, etc.), eu cred cu tarie ca E TIMPUL sa ne detasam de umbra trecutului si sa intelegem ca trebuie sa evoluam si sa cladim un viitor frumos si bland cu generatiile care se nasc astazi cu alt potential si alt format genetic.

A venit timpul sa NU mai toleram violenta (in orice forma ar fi ea), sa nu ii mai gasim absolut nicio scuza si sa nu o mai acceptam tacit sub nicio forma si cu atat mai mult pe cea “aplicata” copiilor, care nici macar nu se pot apara! BATAIA nu e EDUCATIE! 

Uff, sunt fooooarte multe de povestit si de spus… (deja am scris un roman, deci multumesc daca ai avut rabdarea si ai ajuns pana la finalul gandurilor mele norcturne…)!

Doamne ajuta, pentru ce va urma! 😀

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here