7 regrete, de proaspata mamica…

2
617
views
  1. n-am reusit sa-mi gestionez fricile si emotiile mai bine, astfel incat sa ma pot bucura linistita, pe deplin, de minunea mica, care “nu se rupea” oricum;
  2. am creat dezamagiri si indepartari, fara sa vrem – pentru ca intotdeauna am povestit, cu o sinceritate oarba (pe langa problemele mele, pe ideea “tara arde si baba se piaptana” ma enerveaza minciunile si ascunzisurile intre neamuri / prieteni / etc., secretele de doi lei, neasumate de unii in totalitate, care mi se aduc la cunostiinta pentru a tacea, de fapt/a ascunde pe principiul “nu stiu, nu vad, nu aud” cand e evident ca stiu… si ajung astfel in situatii penibile, fiind poate nesincera in totalitate cu oamenii dragi din jur pentru a acoperi pe altii, sau pur si simplu impovarandu-ma cu deciziile celorlalti, etc.), aspecte despre noi, despre bebe celor din jur, iar cand am trecut prin momente mai grele, am reactionat cum am simtit, sub stres, temeri, acuzatii, zisele probleme ale altora, atunci si nu am mai avut puterea de a ramane constanti, de a ne destanui in totalitate (ci doar farame punctuale, in functie de cum ne prindea momentul, valul, aerul);
  3. am lasat sa ma afecteze vorbele/acuzatiile celor din jur, aruncate poate de teama, de suparare, de grija exagerata, de neintelegere si sper ca nu din ura sau rautate;
  4. nu am mai avut rabdare cu cei din jurul meu, pentru ca intreaga rabdare din mine (si-asa cu deficit la capitolul asta in general) am incercat sa o montez, doar in directia lui bebe;
  5. am acceptat ajutor in prima faza, pentru ca astazi cred cu tarie ca sunt momente unice, pe care ar trebui sa le traiasca in liniste, asa cum pot, mai greu sau mai usor, dar singuri, impreuna, ca o familie completa: mama, tata si bebe;
  6. la o luna si 2 saptamani, dupa ce a fost operat, din teama de a nu-l face sa planga sau sa se enerveze pentru ca nu avea rabdare, se bucura grozav ca poate manca linistit si isi dorea sa manance cat mai mult, am renuntat la alaptare (pe de alta parte sunt foarte multumita si pentru atat, avand in vedere istoricul nostru medical);
  7. mi-am taiat parul fara sa clipesc (desi am fost intrebata iar si iar “sigur? sigur, sigur?”), pentru a ma rupe de o perioada trista din viata mea.

regrete frica incredere prezent trecut viitor

Sursa: Coolnsmart.com

Desi e o perioada grozava in general, in functie de provocarile (factorii externi si interni) aparute odata cu bebe, mai apar si astfel de ganduri, cand lucrurile incep sa se aseze si cand iti poti trage in tihna sufletul si sa privesti zen la trecut, cu o oarecare multumire si bucurie in inima. Asadar acestea sunt cateva dintre ideile, dintre regretele care imi trec acum prin minte si care cred ca se regasesc (unele dintre ele) in sufletul multor mamici. Data viitoare, sper sa stiu ce am de facut… sau cel putin ce sa incurajez pe viitoarele mamici sa NU faca sau la ce sa se gandeasca de mai multe ori. 🙂 

Voi aveti vreun regret legat de primele luni ca mamici?

2 COMMENTS

  1. Nu prea inteleg punctele 2, 3 si 4, dar am un sentiment ca in legatura cu “ceilalti” iti faci prea multe griji. Era momentul ca ei sa iti acorde toate resursele lor si sa te ajute sa te adaptezi noii situatii, sa fii linistita, sa te bucuri de schimbare, nu tu; iar daca nu au facut-o, pierderea e a lor…. 😉

    • Asa e, teoretic.. asa m-am si mega asteptat, aproape ca eram 100% convinsa ca va fi asa, dar nu a fost chiar in tocmai, astfel incat asteptarile mele oarbe au fost putin dezamagite, daaaar asta m-a facut mai puternica si totodata mult mai mandra de mine, dandu-mi o mega incredere in mine, in deciziile mele si mai ales in bebelul meu erou. Asadar acum stiu ce-am de facut pentru data viitoare. :)))

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here