Te pup! Pa! Pa!

0
1251
views

“Sufletul nu doare, numai se strange, se apropie de nesimtire.” (Marin Preda)

Scriu acest articol ca un obiectiv clar pentru mine si ca un sfat pentru cei care ajung in situatii asemanatoare si care de asemenea trebuie sa se reeduce. Este existential sa ne simtim sufletul linistit, sa rasuflam usurati si cu speranta catre clipe frumoase, dragi noua. De curand, dupa o perioada lunga de agitatie continua, planuri, mutari, schimbari am avut un moment de respiro, in care am rasuflat si mi-am propus sa pun punct.

Au fost luni intregi in care am trecut prin stari intense de emotie, fiind si genul care se consuma pe dinauntru, care sufera excesiv inclusiv pentru nevoile si grijile celor din jur, d’apoi pentru momentele mele de cumpana. A doua parte a lui 2012 si prima parte din 2013 au insemnat pentru mine momente de organizare si reorganizare, de planuri facute si refacute pentru ca ce ti-e dat de Sus vei pati, oricate planuri pe hartie si in Excel ai avea tu.

Au fost momente in continua agitatie, pe care le-am trecut cu bine, dar care cu siguranta m-au afectat pe dinauntru, dar rezultatele le-a citit cu usurinta si ingrijorare mama, care nu ma vede la ochi foarte des, dar care ma citeste mai bine ca oricine altcineva. Si da, are dreptate, am obosit infiorator (si fizic si psihic) si m-am decis sa pun STOP!

Marele meu noroc este ca sunt in mare parte optimista si increzatoare in viitor, ca iau trantirile ca pe niste momente de “asa a fost sa fie”, ca sunt un om mega zambacios, care se multumeste cu putin, care se bucura de micile placeri ale vietii, o fiinta normala (sper) care se roaga si crede ca Dumnezeu o va salva cumva. Am fost sfatuita sa nu-mi mai pese, sa devin nesimtita, macar din cand in cand, pentru a ma asigura ca sanatatea mea nu va fi afectata pe termen lung, tocmai pentru ca sunt obisnuita sa imi pese prea mult, sa pun suflet prea mult, sa ma las pe mine in umbra, pentru ca nu pot sa mint, sa ma prefac si sa fiu ipocrita, sa lingusesc, sa ma port cu manusi cu persoane importante… pentru a-mi obtine fericirea.

Asadar pentru ca am constientizat si eu aceste stari si defecte, care numai bine nu-mi fac, pentru ca tin la sfaturile primite de la cei dragi, pentru ca vreau sa ma bucur de toate momentele frumoase care ma asteapta alaturi de ei, sa ma bucur  de sanatatea mea, m-am decis sa ma autoeduc si sa imi impun sa nu-mi mai pese, sa ma schimb, sa mai ignor, sa ma incarc cu zen si sa devin surda, oarba si imuna, de multe ori, la tot ce ma inconjoara. S-ar putea sa-mi fie greu, s-ar putea sa fie un esec, s-ar putea sa reusesc… dar deocamdata imi propun asta cu toata fiinta mea!

PS: asta nu inseamna ca nu o sa ma hahai in continuare, nu o sa fiu cu zambetul pe chip (din contra, o sa fie mai mult si poate mai tamp, dar e alegerea mea) sau nu o sa fiu aproape de cei dragi… dar pentru asta am nevoie sa ma mentin sanatoasa si zen! Astfel incat stres si implicare excesiva, va pup! Pa! Pa! 😀

Voi aveti momente in care simtiti ca e cazul sa va reeducati?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here