Hai sa fim sincere… alaptarea e dureroasa!

0
1083
views

Teoretic – nu ar trebui sa doara din punct de vedere fizic, cel putin (daca atasarea e corecta mereu, daca mamelonul e format, etc.), dar practic… sunt aproape sigura ca inceputul alaptarii pentru fooarte multe mamici este dureros si fizic, pana se ajunge pe fagasul cel bun. Apoi vorbim de durerea cea grea, care isi baga coada – cea psihica.

1dedbcce2d452abe5bb945ec2adb8dd0

Dar sa incepem cronologic cu perioada sarcinii, care in mod normal, e una zen, de poveste, visare si hahaieli, in care parca vezi si auzi doar fluturasi, ingerasii, chestii pufoase si delicioase. Te pregatesti, citesti, auzi in stanga si-n dreapta tot felul de informatii despre ce va urma… despre marele vis. Ai senzatia ca le stii pe toate si ca nimic nu te va surprinde. Mda… senzatiile astea tari!

Cand incepi sa te apropii de nastere, parca incep sa te cuprinda si fricile… pe principiul “pana aici mi-a fost!”. Ba te iau fricile nasterii, tot necunoscutul care te asteapta e foarte aproape… ba cel al alaptarii. Oricate ai citi si ai auzi prin jur, TU si experienta ta sunteti cazuri unice! Teoria e grozava, parca stii totul, te simti pregatita maxim pentru absolut tot… dar viata iti rezerva povestea ta practica, dintr-un alt film parca.

Young woman breastfeeding her baby
Young woman breastfeeding her baby

Eii si daca nasterea e destul de rapida in general… procesul alaptarii e de durata. Asadar iaca ce cred ca e extrem de util sa stii despre aceasta etapa, operatiune, etc:

1. E absolut normal sa iti faci griji si 2000 de ganduri despre cum se va petrece totul; Dar incearca sa-ti propui sa vezi dincolo si sa iti spui ca te vei descurca cu fiecare provocare la momentul ei, nu in avans. Incearca sa-ti traiesti prezentul, sa-i faci fata, sa-l simti. Hraneste-te sanatos si odihneste-te cat de mult poti!

2. Nu-ti crea asteptari uriase si nu-ti imagina mamele zen, machiate, coafate, impecabile cu bebelini (uriasi) in brate care papa linistiti si ele sunt intr-o atmosfera pufoasa de basm – acele imagini perfecte din filme si reclame. DA, s-ar putea sa fii cu o camasa pe tine, cat mai larga, eventual fara, ca nu vor suporta sanii tai nimic, eventual patata daca a aparut lapticul, eventual cu usturimi si dureri la nivelul sanilor, mameloanelor, de vei alapta plangand, muscandu-ti buzele, invinovatindu-te, speriata si chiar ingrozita. E foarte posibil sa traiesti asta, dar aminteste-ti mereu: E O ETAPA (de inceput), NU DUREAZA O VESNICIE! Crede-ma!

3. Da, e normal ca bebelinii sa fie suuper plapanzi si mititei si fara forta de tocaiala si munca chiar pentru propria hrana. Nu e VINA TA! Si da s-ar putea sa tocaie, sa se ataseze imprastiat daca vor fi agitati si daca vor plange. DAR nu uita: primele zile au nevoie doar de cateva lingurite de laptic, stomacelul lor e mititel. Si s-ar putea sa vrea des la san pentru ca muncesc mult sa scoata laptele, deci consuma energie, deci au nevoie de surplus (nu ca laptele nu e bun sau ca nu se satura) sau sa fie lenesi si somnorosi – alaptatul e la cerere, nu la orar. SI nu uita: pot sa planga cateva secunde, minute – copiii / bebelusii plang, dar nu se descompun instant de la primul semnal de plans, asa ca incearca sa-ti pastrezi calmul ca daca plang putin pana apuca sanul, pana curge lapticul, nu e cel mai mare rau de pe planeta, nu e o catastrofa.. Nu te speria!

alaptarea bebelusilor

4. Incearca sa-l pui la san cand incepe sa se foiasca doar, inainte sa inceapa taraboiul (chiar daca tocaie de 3 ori si adoarme, e foarte bine – cat mai des pus), astfel incat sa nu ajunga la san activat maxim in plans, ca te vei stresa tu mai tare ca el.

5. Stai cu sanii descoperiti. MULT! Eventual foloseste si creme, servetele speciale, chiar si mameloane pentru a regenera pielea care “se caleste” putin. Si NU UITA: usturimea si durerea vor trece. Nu vei alapta asa mereu, in dureri. Ai rabdare! In timp si tu si bebe si sanul veti gasi ritmul perfect, nedureros, prin atasari corecte, prin mameloane formate, prin reglarea lactatiei.

6. Daca sanii sunt extra tari si durerosi ca evident, la inceput bebe abia tocaie cateva guri, ca atat ii trebuie.. aplica masaj circular cu apa calda, prosopele calde puse pe sani si masat continuu pentru ca se vor detensiona si durerea va disparea. De asemenea o pompa va fi utila. Asa vei avea si laptic (depozitat si cateva ore la frigider) pe care il vei putea da lui bebe, cat sanii se mai odihnesc. Eu personal am avut o problema cu un san ca nu-l putea apuca de nicio culoare si se super enerva si ma ustura maxim, de ma vedeam deja cum o sa alaptez doar din unul, dar treptat, dupa ce s-a mai regenerat pielea si pus cate putin la ala, am reusit sa il dam pe calea cea buna.

atasare corecta san

7. NU DEVENI EXTREMISTA! Daca a mancat cativa ml de lapte din biberon in spital nu inseamna ca nu va manca san si astfel sa renunti. Va manca treptat. E drept ca biberonul si suzeta saboteaza sanul dar treptat, nu e nimic batut in cuie, daca a tocait cateva mese, gata adio san. In plus, daca ai nevoie de o ora doua trei de somn si odihn, mai ales in primele saptamani cand va veni laptic multisor, iar bebe va manca putintel ca nu-i va goli, poti pune la pastrare si in caz ca ii e foame cat tu te odihnesti, ii poate da tati de papa. Deci daca atinge un biberon ocazional (daca vrea, ca sunt care refuza), nu inseamna ca nu va manca san in veci.

8. Cel mai important sfat, cred: ALUNGA din jurul tau MAMAILE sau indeparteaza toate persoanele sfatuitoare care te vor tocaoare se satura, plange de foame, dar e bun laptele tau, daca nu ia in greutate, daca face hernie, ai destul lapte, i-ai dat apa/ceiut, hai sa-i dai si completare, macar seara, deja s-a trezit, iar la san? – clar, nu se satura, etc.?” Nu te uita ca e mama, bunica, matusa, sora, etc. Primele 2 saptamani macar, tine-le departe, pentru ca aceste propozitii/intrebari (si chiar si privirile specifice) te vor termina psihic si fie te vor deprima, fie te vor face sa tot renunti la alaptat de frica de a nu creste copilul, sau ca ele au dreptate ca au crescut copii, etc. AI NEVOIE DE LINISTE, nu uita! TU si BEBE si LAPTICUL!

Vei reusi! Da, asa e, e greu la inceput! Ca orice lucru special care se obtine mai greu, dar rezultatul e grozav. Daa, poate fi si tareee dureros (interior si exterior, fizic dar si psihic), dar va veti gasi ritmul cu rabdare multa si cu increderea in propriul corp si puiut! Sa ai mereu in cap: corpul meu produce atat cat ii trebuie puiului meu sa creasca, sa se hraneasca! Cu cat tocaie mai des, cu atat sanul va produce mai mult laptic. Daaa, vor fi momente cand va manca foarte des, se va trezi repede, sau momente cand va refuza sanul, etc. dar asta nu va insemna ca laptele nu e bun – citeste despre pusee de crestere, regresia somnului, greva suptului, etc. Informeaza-ti si sotul despre toate astea. Cheama si un consultant in alaptare acasa, sa va ajute cu sfaturi, pozitii, etc. Intra pe grupuri specializate, cauta solutii, incearca variante. Inainte sa renunti asigura-te ca ai luptat atat cat ai putut tu!

Vei reusi! Iar daca dupa toate incercarile posibile, sfaturile consultantilor, perioade de atasare de bebe, etc.. simti ca totusi nu poti duce acest proces mai departe, din cine stie ce motive personale, cred ca e important sa nu te invinovatesti si sa iti cresti copilul frumos in continuare. Are nevoie de o mama relaxata, cu mintea limpede, etc. Nicio extrema nu e sanatoasa! Fiecare isi stie povestea, fricile, experienta si nu cred ca e de condamnat sau de aratat cu degetul, ci pur si simplu de inteles si respectat. Asta nu te face o mama rea, ci o mama care a luptat, a incercat atat cat a putut si in functie de niste factori din jur, a decis pentru binele intregii familii.

Important e sa incerci si sa stii ca nu esti singura si sa ai rabdare pentru ca da, la inceput e greu, e dureros, poate fi cu lacrimi multe, e o presiune interioara si o presiune a celor din jur care te absoarbe, te lasa fara energie si care te sperie. E greu din toate punctele de vedere, dar va fi divin apoi… pentru ambele parti.

Da-ti timp sa zambesti cu bebe la pieptul tau! Da-i timp sa reuseasca sa pape incet si bunut. Da-i timp sa invete sa simta si sa asimileze viata din tine, in continuare. Vei reusi! Am incredere! Si bebe crede in tine si tocmai invata sa creada, sa respire, sa creasca in mediul asta nou. Ai si tu incredere! Te-am pupat, mami!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here