Ne molipsim unii de altii! :)

0
900
views

Primavara imi da o stare tare faina… soarele, culorile vii ma fac sa simt ca traiesc, ca vreau sa dansez, sa fiu sexxy mamasita, sa ma bucur de toate, sa fac daruri, sa transmit pupicioi si imbratisari celor dragi, sa le zambesc tuturor, sa fac ordine si disciplina atat in casa, dulapuri si calculator cat si in suflet. 😀 

Ma gandesc ca in lumea asta mare si chipesa, nu poti fi fericit sau trist singur… nu cand esti implicat, nu cand oameni dragi iti sunt aproape sau tu le esti lor. Patania care m-a facut sa ma gandesc la aceasta stare, vi-o povestesc in cele ce urmeaza.


Sotiorul meu si-a pierdut zilele acestea bratara de aur, cadoul lui de la parinti de majorat – set cu lantul. O bratara la care tinea mult, care era facuta manual, la comanda… deci cam greu spre imposibil sa gasim alta. Nestiind unde anume si cand i-a cazut de la mana, am orbecait amandoi prin locurile in care a fost in ultimele 2 zile, dar fara reusita.

Oricat as fi incercat sa-l incurajez, sa ii spun ca luam alta, ca la turci sigur vom gasi un model asemanator, ca daca va fi ca bratara sa fie a lui va aparea cumva, daca nu, inseamna ca cineva are mai mare nevoie de ea decat noi… era inutil pentru ca el era trist si dezamagit… si stare mea era si mai si cand il vedeam asa si nu puteam sa fac nimic.

Tot gandindu-ma si refacandu-i traseul din ultimele zile, am cautat in toate colturile din casa, in speranta ca aici s-a pierdut si am reusit… am gasit-o si am putut sa-i aduc fericirea, sa fac singurul lucru pe care si-l dorea acum – sa aiba bratara lui inapoi.

Asa ca am ajuns sa constientizez si mai accentuat ca traim prin cei din jurul nostru, le traim starile, ne traiesc emotiile… ca uneori e mai greu pentru cel de langa, implicarea fiind in dublu sens.. Asa cum mamele au emotii mult mai mari pentru copii cand ii lasa la scoala, la gradinite, cand au examene, etc.  simt ca acum mi s-a inversat rolul de copil,  dorind acum ca eu sa fiu pusa la incercare si nu parintii mei, nu cei dragi mie… Asa patesc cu sotul meu, cu sora mea, desi stiu sigur ca sunt mai eroi ca mine, ca nu se dau batuti in veci.. nu pot sa nu traiesc la intensitate maxima, poate prea mult decat e cazul, sentimentele si starile prin care trec ei. 

Am noroc ca sunt destul de organizata si ce-i mai important ca optimismul nu ma paraseste usor si cred cu tarie ca unele lucruri rele la prima vedere, ni se intampla cu un scop si ca ceva bun trebuie sa iasa la suprafata la urma urmei.

De asemenea cred cu tarie ca putem face orice daca suntem sanatosi si ca aici am putea gasi singurul hop care ne-ar putea face sa ne simtim demotivati, dar cu siguranta faptul ca nu gasim camasa, pantofii visati, ca nu ne permitem anumite luxuri, ca parca nuanta de par nu e cea de pe cutie, ca tricoul preferat nu ne mai vine, ca pozele au iesit in ceata, ca mancarea a iesit fara gust sau orice alt lucru marunt ni s-a intamplat (si pe care in prima faza il vedem ca o catastrofa), trebuie sa ne reamintim ca important e sa fim bine, sanatosi: noi si cei dragi noua si sa ne punem pe treaba in continuare cu optimism si zambet chipes pe mutrita… pentru ca toate se vor aseza intr-un final, asa cum trebuie sa fie!

Nimic nu ne poate sta in cale daca ne propunem cu adevarat, iar daca nu am reusit sa realizam un plan trebuie continuat sa muncim pentru el, sa speram in el, sau pur si simplu sa renuntam, sa invatam sa ne detasam de el, pentru ca nu e pentru noi.. pentru ca avem alte planuri marete de realizat, cu siguranta.

Si DA! Ajungem momente in care traim prin altii, cand simtim ce simt ei, cand am vrea sa ne dam peste cap sa le rezolvam problemutele, cand am prefera sa fim noi in locul lor. Dar asta insemna sa iubesti, sa fii langa cel de langa tine, sa fie langa tine cand ti-e greu sau cand ti-e bine. Ne bucuram impreuna, ne intristam impreuna, radem si plangem impreuna si ne molipsim unii de la altii fara sa ne dam seama – atat trairile, sentimentele cat si obiceiurile, gandirea, alegerile si asta ne face sa devenim un intreg.  

Suntem oameni! Si DA, am nevoie de cei dragi. Am nevoie sa traiesc prin mine si prin cei din jurul meu!  Am nevoie de bucuriile lor, pentru a le simti pe ale mele. Am nevoie de mine si de ei, pentru a fi completa! Impreuna! :”>

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here