Ca in fiecare Decembrie… simt ca e timpul sa fac o scurta analiza pe anul ce tocmai se trece.
2019 a fost un an greu si un an trist, caci fu plin de despartiri de oameni buni, de proiecte, de sperante si asteptari.
2019 a fost un an frumos si revigorant.
Desi am spus de multe ori “la revedere“, desi am plans pentru fiecare om plecat sau proiect incheiat, viata mi-a scos in cale iar si iar de 2 ori mai multi oameni si vise noi, ajutandu-ma sa-mi las dezamagirile in umbra. Si cu fiecare nou din viata mea, o licarire de sperante spre bine, spre “nimic nu e intamplator” isi face loc in sufletul meu.
Inca un an in care am inteles cat de important e sa dormi linistit, cu o constiinta curata si impacata, cu sinceritatea actiunilor pe care le faci pentru ca simti si vrei asta. Inca un an in care am incercat sa invat sa ma mai opresc din cand in cand, sa respir, sa ma regasesc, sa iert (si inca invat). Si e inca un an in care am incercat sa dau tot ce e mai bun din sufletul meu, in limitele respiratiei mele si mi-am reconfirmat ca asta sunt eu: om, emotie… si organizare.
Daca anul trecut am palpat pe viu dovada ca Mos Craciun exista, anul acesta am vazut cum Dumnezeu invie oameni.
Anul asta am crescut, mi-am depasit multe limite si frici, chiar si propriile asteptari, dar am si suferit in subconstient pentru toate neputinte si dezamagirile, pentru toate fricile si ideile in contradictoriu din capul meu, cu multe de ce-uri si renuntari, cu munca multa si suflet pus in fiecare virgula si fiecare gand, fiecare privire. Anul acesta mi-am asumat multe si am schimbat drumuri luand decizii pe termen lung, sper eu sanatoase.
Si anul asta am pentru ce multumi Cerului, cu varf si indesat caci suntem impreuna si sanatosi (teoretic), pentru ca am visat, pentru ca am reusit si anul asta sa fim #haihui la fiecare aniversare de #Holbanei mari si mici. Am calatorit si ne-am hranit sufletele…caci am atins cerul si muntele, marea si nisipul, am adunat clipe si burti, amintiri, locuri noi si oameni cu energii bune. Si visam sa ne continuam traditiile… pana la infinit si mai departe.
Anul asta am ramas umani… si inca in picioare!
