Cat traim – invatam.
Cat traim – ne depasim limitele, chiar si fara sa ne dam seama.
Cat traim – crestem.
Am 3 ani de cand am pasit catre o zona profesionala complet noua pentru mine, din toate punctele de vedere.
Tone de emotii – ca asa traiesc eu viata si toate momentele ei, o responsabilitate noua pe umerii mei, un altfel de inceput si un domeniu complet nou pentru mine, dupa anii de maternitate, ma “vanau” din umbra.
Pas cu pas mi-am tot facut curaj, am tot deschis bratele si am capatat incredere, in echipe, in culturi si oameni noi, in principii si directii noi, caci am simtit increderea lor in mine, ceea ce mi-a dat speranta sa visez si sa pedalez mai departe.
Am invatat enorm de multe lucruri noi, am scris caiete intregi, notite peste notite in toate culorile si sublinierile. Am apreciat fiecare lectie, fiecare sfat, fiecare confirmare.
Cand cei din jurul meu au inceput sa ma cunoasca, sa creada in mine, sa ma vada, sa ma auda, eu am inceput sa ma simt confortabil si astfel sa zic “da” la tot mai multe proiecte si provocari noi, desi inima imi sarea din piept mereu, stiam totodata ca doar asa voi invata, caci oricum nu m-as vedea omul care vegeteaza intr-o bula pe termen lung, caci degetele si neuronii mei n-au stare. Eu si piticii mei interiori nu ne putem abtine sa batem pasul pe loc zenut asa, intr-o zona de confort statica, ci cautam mereu aventura si ne suflecam manecutele cu orice ocazie ne apare in cale.
Am cunoscut oameni minunati chiar daca se aflau la un capat departat de telefoane si meetinguri online, oameni care mi-au deschis orizonturi noi, de la care am invatat foarte multe, de la care am simtit latura umana, atenta si organizata si de la care am prins curaj si aprecieri, o confirmarea importanta ca se poate. Oameni suntem!
Am legat prietenii, chiar si de la distante de mii de km, am trait lectii pe propria piele, am adunat tot felul de sentimente si emotii. Toate m-au ajutat sa fiu omul de azi.
M-am maturizat si schimbat mult in acesti 3 ani si inca ma mai modelez, inca traiesc cu emotii fiecare “nou”. Vad lumea altfel, ascult mai mult, cer ajutor, imi recunosc limitele, imi asum greselile sau minusurile si dau din coate sa ma repar – ma concentrez pe gasit solutii la mine, la ceilalti, astfel incat sa pot sa adorm linistita, cu constiinta impacata ca am facut tot ce am putut mai bine.
Daca e sa fac o lista cu atuurile mele din toata aceasta perioada si totodata din viata mea de zi cu zi, o lista care de fapt ma ghideaza pe mine (instictiv mai mult, fara sa o constientizez voit), prin care reusesc sa fac lucrurile, sa iau deciziile intr-un anumit fel, cu o semnatura specifica, tind sa cred ca ar arata cam asa:
1. Atitudinea mea (uneori prea) pozitiva
2. Oamenii din jurul meu – big thank you!
3. Ownership-ul instinctiv si felul meu de a ma implica/face/actiona asumat si responsabil
4. Infomatiile adunate, absorbite si invatatul continuu – notitele ca na, memoria, varsta… 🙂
5. Adaptabilitatea la nou, la schimbari
Recunosc ca uneori ma simt ca un mini detectiv care crede ca orice ar fi in viata asta (in afara de moarte sau boli grave) se poate rezolva, se poate gasi o solutie atat timp cat exista comunicare, actiune/ implicare, responsabilitate si o mana de oameni potriviti alaturi.
Pentru acesti 3 ani, dar mai ales pentru ultimul an care a fost o nebunie curata, plin de provocari, schimbari si noutati de la o zi la alta, sunt recunoscatoare, deci un mare multumesc. Anii acestia ii voi pastra in sufletul meu cu mare drag si cu multumire sufleteasca deplina, caci nu doar ca i-am supravietuit, dar m-am si auto-depasit in conditii strasnice. Mandra de noi, toti. Azi si in fiecare zi e despre oameni! Dincolo de taste, emailuri, call si casti… ma inclin!
Sper ca urmatorii anii sa se asterne la fel de frumos pe sufletul meu, sa devina ani cu amintiri de care sa fiu mandra si multumita rand pe rand, atat eu, cat si familia mea, strumfii mei eroi – ani in care sa raman acelasi suflet uman, dar cu un bagaj nou de cunostinte care sa-si faca loc in creieras, cu lectii noi care sa-mi bucure rutina zilnica, sa-mi hraneasca setea de nou si spiritul de aventura.
Va urma o etapa noua de invatare si aplicare, in care voi da din nou din coate si voi aduna caramida cu caramida la… mine, la noi.
Azi e despre mine!
