Am locuri dragi tare in suflet, locuri in care as reveni si prin somn si stiu sigur ca nu as regreta, am cate un loc drag de care ma leaga amintiri, imagini, arome si oameni. Am locuri care ma striga la orice ora si pe care le visez.
Am locuri in care copiii mei se cer sa revina, in care ei au deja amintirile lor si atunci cu atat mai mult valoarea locului creste si pentru mine.
Astazi in calitate de parinti facem dupa alte criterii alegerea locurilor in care bantuim: mancarea pentru mici si mari, diversificarea meniului, spatiul pentru copii, calitatea si pretul, etc.
Astazi bugetele si gandurile noastre sunt orientate catre pasiunea #HaiHui de a hoinari cat mai mult si cat mai departe de casa, caci pentru noi a devenit aproape vital de important sa iesim, sa plecam din oras, sa vedem bucati din lumea asta mare.
Cu toate astea un loc, apropiat orasului ramane pe lista noastra de “oaze” – Popas Pacurari, locul in care am sarbatorit si mancat multe, in care simtim ca iesim din Iasi, dar spre o altfel de cucerire: cea gastronomica.
Raman mare fana, atasata sentimental dar si stomacal si papilo-gustativ de Popasul care si-a deschis oficial si Gradina de vara, unde in verdeata si umbra sade si locul de joaca pentru prichindei.
Trebuie sa recunosc ca dragostea mea secreta pentru locul asta ramane meniul savuros si bogat, raman portiile mari si prezentate atat de chipeso-traditional, incat mort sa fii tot mai tragi un gat de aer ca sa infuleci macar vreo 200 de guri din magia maestrului de la Popas.
Asadar va invit sa va faceti de cap, oricand aveti nevoie de o pauza, de o deconectare, fara a mai manca altceva inainte sa le treceti poarta – macar cu vreo 12 ore in urma, caci sunt pusi pe fapte mari oamenii astia si bucataria lor.
Ii iubesc, ii felicit si sper sa isi pastreze in continuare suflul, energia, calitatea si gustul, asa cum ii stiu eu de aproape 5 ani.
Sa avem pofta si #Fiobilin, ca n-ai cum dom’le sa rezisti!
