Suntem prea ocupati sa crestem, dar uitam ca si ei imbatranesc…

0
547
views

“Pui tot ce ai mai bun pe masa…
Copilul tau e din nou acasa!”

Nu stiu ce vremuri voi ajunge eu sa traiesc, dar cu siguranta nu voi putea sa o egalez pe mama si nici nu cred ca imi doresc asta. Poate pentru ca sunt alintata, poate ca sunt comoda, poate ca am alte prioritati stabilite, poate pentru ca am cam avut tot ce mi-am dorit in general, (nu stiam prea bine cate mi-as mai putea dori, dar din ce stiam am cam avut), poate ca am avut norocul sa am parinti care sa se lupte sa nu-mi lipseasca nimic, poate ca asa am avut eu norocul sa ma nasc, sau poate se putea mai bine… dar stiu ca eu nu as putea munci cel putin asa cum a facut-o mama.

nu te plange de parintiSursa foto: sayingimages.com

Ador sa fiu inconjurata de oameni, sa imi treaca pragul casei mereu prieteni dragi, sa stam la mese, la rontaieli, sa radem, sa vorbim, sa povestim, dar oricat mi-ar placea sa gatesc si sa fiu gazda, tot nu voi putea sa pun tonele de mancare pe masa ca mama de-a lungul vietii, sa fac sute, daca nu mii de torturi – pe care le mai si impacheta si ne echipa frumos si ne ducea la studio foto la zilele noastre sa ne pozam, ca astazi sa avem amintiri palpabile.

Au trecut cam 10 ani de cand am plecat pe drumul meu, de la mama de acasa. Si de fiecare data cand revin, ii gasesc pe ai mei in pragul apartamentului, de fiecare data ne astepta cu masa pusa, cu mancarea calda, cu bunatatile preferate, nu sofisticareli, ci mancare buna, gustoasa, romaneasca, ca la mama acasa. E mancarea de acasa si va avea mereu un gust unic, care imi va hrani si sufletul. Si asta simtim si eu si sorela mea, imprastiate amandoua prin colturi diferite de tara, de fiecare data cand revenim acasa.

suntem ocupati sa crestem dar uitam ca ei imbatranescSursa foto: quotes.land

Cata bucurie au in suflet cand ne vad pe toti la masa de sarbatori, de zilele lor, oricand ne adunam acasa – e motiv de sarbatoare. Nu le trebuie cadouri, nu le trebuie nimic material, ci simpla prezenta a copiilor si mai nou si a nepotului in jurul lor. Ochii le sclipesc si asta e fericirea lor. Cu oricine ar vorbi, spun ca sunt bine, ca sunt copiii la ei. Sunt mandri! Sunt fericiti!

Nu am putea sta prea mult impreuna, in aceeasi casa, recunosc. Fiecare avem deja casa, familia, obiceiurile lui, astfel incat vizitele sunt si mai frumoase, mult mai asteptate de ambele parti, cand nu ne cicalim unii pe altii zi de zi. 

Astazi le calc pragul cu cel mai mare cadou pentru ei: nepotelul smecherut si faptul ca astazi sunt si bunici. Tata cobora la masina sa-l ia, sa-l duca sus, mama ii face si lui meniu special, se joaca toti, fac pozne/sotii impreuna, il privesc cu drag, ii vorbesc, rad, se hahaie, il admira multumiti, de noi, de marea noastra realizare, de altfel. Sunt fericiti! Poate nu stiu sa o arate, poate nici nu au stiut vreodata, poate nu au fost invatati, au trait timpuri in care dragostea nu se manifesta prea mult, nu se arata la fiecare pas, asa ca ii inteleg, dar totodata mi-e de-ajuns sa le privesc chipul si inteleg ca sunt fericiti. Nu stiu sa o spuna in cuvinte, poate, dar sunt si e tot ce conteaza.

iubeste-ti parintii si trateaza-i cu dragoste

Sursa foto: Searchquotes.com

Stam cu totii la masa si timpul trece si ne pornim iar din loc, iar bagaje, iar 4 etaje, iar lacrimam, iar n-am glas, iar le multumesc pentru tot, iar ii imbratisez, iar ne urcam in masina, claxonam, iar privesc cu dor deja, iar ii vad cum ne fac cu mana in semn de “la revedere” de la geamuri, iar ii las in urma si plecam spre drumul nostru… pana data viitoare! Trebuie sa fie mereu o data viitoare! Cat de multe!…

“Dar cand bat la usa casei tale,
Imi deschizi , pe fata ta e soare,
Imi pui tot ce ai mai bun pe masa,
Copilul tau e din nou acasa.”

PS: Daca distanta nu ne permite sa-i vedem prea des, macar sa-i sunam mai des, sa ne simta mai aproape macar prin telefoane, mailuri, Facebook, etc., sa ne rugam mai des pentru ei, pentru sanatatea lor, sa le spunem o vorba buna mai des, sa le spunem ce mai facem, sa ii lasam sa fie in continuare parte din viata noastra, chiar si de la distanta, sa le trimitem poze cu noi, sa le trimitem mici atentii, care pot aduce zambete nepretuite in sufletul lor. 🙂 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here