Ce tip de mama esti?

0
700
views

Viata mea momentan se cam imparte in doua: “inainte” si “dupa” bebe. “Inainte” aveam planuri, imagini, idei despre cum va fi, cum as vrea sa fie, cum voi fi eu, noi, lectii de viata de asa nu, asa da, exemple de pe la alti parinti, etc. “Dupa”, multe s-au schimbat si adaptat la situatiile noi, neprevazute, unice, la sentimente noi nestiute pana acum.

“Inainte” ma vedeam o viitoare mama, destul de sigura pe ce vreau, destul de convinsa pe anumite idei ca se pot aplica, pe diferite drumuri, dar “Dupa” mi-am dat seama ca ceva in mine nu mai este la fel, astfel incat eu nu mai sunt aceeasi in totalitate, astfel incat noile deciziile le iau acum, in functie de noile sentimente nascute odata cu bebe.

Youll-be-his-first-kiss-his-first-love-his-first-friend.-You-are-his-mommy-and-he-is-your-whole-world.-He-is-your-little-boy

Asa e, cand aduci pe lume un ingeras, Dumnezeu iti schimba chestii in tine, iti da un mic reset si te incarca cu noi sentimente, cu putere, cu rabdare pe care in veci n-ai fi stiut ca o ai, ca esti in stare sa o aduni, cu ganduri pozitive, cu temeri nedescoperite, cu decizii in functie de bebe, de binele pe care il consideri tu, pentru el, cu renuntari si adaptari la nou fara pic de regrete, desi poate de neinteles pentru perioada de “inainte“.

Astfel, iti dai seama ca ajungi in unele situatii, ca nu-ti mai poti seta gandul decat la el, oricat de mult ai vrea, chiar daca alta data te gandeai poate la ceilalti mai mult decat la tine, astazi aproape totul se decide in functie de bebe, iar uneori ajungi sa iei decizii pripite, pe care in trecut poate nu le-ai fi luat, tocmai pentru ca nu mai apuci sa gandesti logic la scara larga… si totusi toate astea se intampla cu un soi de placere frumoasa.

Astazi sufletul meu resetat prefera orice moment cu bebe aratand fata de ceilalti, poate si o doza de egoism, de nebunie, de paranoia, pe care esti constienta ca le ai, dar nu-ti pasa, pentru ca stii ca sentimentul ca doar vazandu-l pe bebe, este mai puternic decat orice astfel de sentiment.

Astazi, sunt o mama egoista, dar:

  • vreau sa stau cu bebe in preajma mereu, fie ca sta si cu cei din jur sau chiar singurel, dar eu sa fiu prin zona;
  • vreau sa il sarut pe frunte in fiecare seara, sa adoarma la mine in brate, sa ii arunc o ultima privire cat  doarme, inainte sa pun si eu capul pe perna;
  • vreau sa renunt/reduc multe distractii, momente doar pentru mine, pentru ca timpul petrecut cu el, e distractia suprema pe care o doresc in aceasta perioada, in jurul careia prefer sa le realizez pe celelalte;
  • vreau sa il tin in brate, sa-l strang la piept cat mai mult, poate pentru o viata intreaga de om, cand va fugi in toate directiile si nu va mai fi doar al meu;
  • vreau sa mearga la bunici, dar atat timp cat sunt si eu in preajma lui;
  • vreau sa vad in fiecare dimineata zambetul lui minunat de strengarel, cand ii zic “buna dimineata, mami! buna dimineata, soare!” 
  • vreau sa il spal pe capusor, la fiecare baita si sa ii fac toaleta de bebe mic, ce deja e marisor;
  • vreau sa-l aud plangand, iar eu sa pot sa-l linistesc, doar fiind langa el;
  • vreau sa ma bucur si sa profit din plin secunda cu secunda, de momente care nu se mai intorc, de acest bebe care e dependent de mine, cum nu va mai fi vreodata;

Oricat de greu poate parea sa fii mama/tata/parinte, sa le faci pe toate si sa ai grija de bebe, in primul rand, e absolut minunata chiar si aceasta epuizare, aceasta schimbare a vietii, pe care vrei sa o traiesti cu o placere la fel de noua si speciala. M-am convins pe propria pielea ca nu poti intelege toate astea, decat traindu-le, restul fiind povesti in care vrem sa credem. Trairile intense te schimba!

“Dupa”, e o noua viata, cu noi responsabilitati dar cu cat sunt de mari, cu atat de frumoase si unice devin. Astfel, pentru aceasta prima perioada din viata lui bebe (pe care o consider si cea mai importanta), eu am decis sa nu renunt pentru nimic in lume la aceste momente, (desi sunt foarte constienta ca se poate, ca trebuie sa iti vezi de viata, sa nu-l faci dependent de tine, ca a mai facut lumea copii, ca trebuie sa fii si profi, ca in carti, ca in parenting, ca trebuie sa …”) chiar si pentru putin timp, pentru ca nimic nu mi-ar putea aduce o satisfactie mai mare, decat aceste clipe in care ma simt indispensabila pentru bebe, in care simt ca el e universul meu, iar eu al lui.

Pentru mine, acestea sunt momente pe care daca le pierd, nimic nu mi le va mai aduce inapoi, momente cu care voi trai o viata intreaga, momente care de fapt ma incarca cu atata putere, cu energia de a merge chiar si 4 ore pe zi in plimbari, desi “Inainte” si o ora mi se parea o eternitate, momente in care pana si dragul meu somn poate astepta, cand bebe imi zambeste si gangureste vesel, dornic sa ne iubim si jucam.. la primele ore ale diminetii.

Eu, cea de “dupa”, am decis sa fiu o astfel de mama. Tu?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here