Cum ne alegem meseria?

0
1216
views

Inca de mici visam ce meserii vom avea, ce ne dorim sa fim cand vom ajunge oameni mari, visam ca vom fi medici, pompieri, profesori, politisti, sportivi, visam sa imbracam uniforme, visam sa crestem, visam sa-i inspiram la randul nostru pe ceilalti.. Treptat preferintele legate de meserie, de jobul ales se schimba, viata ne ofera tot felul de variante, de drumuri si facem zi de zi alegeri care ne duc sau nu la cariera dorita. Ne dorim astfel sa gasim usor jobul dorit, in orasul dorit, jobul care sa ne ramana in suflet si sa se transforme intr-o cariera. Ajungem sa facem cursuri, sa alegem scoli pe care sa le frecventam, sa decidem domeniile in care credem ca ne-ar placea sa lucram.

Cu toate acestea aproape mereu suntem nesiguri. Ajungem sa facem alegeri in functie de cat de cautata e o meserie pe piata si nu cat de mult ne place sa facem, sa practicam, sa ajutam, sa contam intr-un domeniu, sa alegem acel drum. Alegem sa ne gandim la meserii ca la “vaci de muls bani”, urmarind doar daca avem beneficii financiare consistente din ele, uitand sa ne mai intrebam si sufletul daca ii place, daca se vede facand asta cu anii.

meserie job cariera profesionala locuri munca

Mi se pare trist, cand ajungi sa alegi astfel de drumuri si sa nu ai nici macar beneficiul financiar sperat care sa te motiveze sa mergi mai departe, chiar daca nu e pasiune, dragoste in meseria respectiva din partea ta. Ajungi robot si la un moment dat sunt sigura ca vei claca, vei renunta.

Am ajuns la concluzia ca la terminarea liceului, avand in vedere sistemul nostru de invatamant bazat strict pe teorie, cand nu  poti spune ca ai habar sau cunosti ce e in spatele unor meserii macar, e prea devreme sa-ti alegi drumul pentru toata viata. Ca sa poti face alegeri, trebuie sa stii catusi de putin din ce trebuie sa alegi. Apoi iti alegi o facultate si cand o termini ajungi sa nu mai fie cerere pe piata.

Cand am terminat eu facultatea am absolvit 2 generatii intr-un singur an (cei cu 4 ani si cei ca mine cu 3 ani – sistemul Bologna). Asadar mii de economisti se ingramadeau la targurile de joburi, in piata, evident locurile de munca erau (si sunt) mult prea putine pentru tot absolventii dornici sa-si faca un rost in viata (dar care totodata nu sunt constienti ca faptul ca au o diploma conteaza mult prea putin in practica, in piata muncii concrete). Evident fiecare a ajuns mai apoi sa lucreze in domenii diferite, poate cu putina legatura fata de studiile teoretice, care sunt din punctul meu de vedere egale cu zero, daca nu sunt corelate in acelasi timp cu partea practica a meseriei.

Astazi sistemul de invatamant pare tot cam la fel, poate chiar si mai ambiguu, dar stiu ca mi-as dori pentru copilul meu sa il vad fericit in ceea ce face, in meseria lui, fie ca aceasta ii ofera un confort material sperat, fie ca nu, dar as vrea sa ii ofere hrana sufleteasca care sa il ajute si sa-l motiveze sa creada, sa creasca si sa se dezvolte fericit!

As vrea sa-si aleaga  meseria, cariera cu sufletul, cu inima, pentru o viata intreaga, iar daca isi va da seama ca alegerea facuta initial nu pare a fi cea dorita, as vrea sa aiba curajul si increderea de a-si schimba drumul, de a-l cauta mereu pe cel potrivit lui! 😉 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here