Pentru atunci cand…

0
122
views

De cativa ani, in prag de ziua mea am inceput sa simt niste stari de reculegere, de meditatie, de analiza, de planuri, sperante si rugaciuni. Stiu, asa e cand te apropii de pensie. :)) Tot ce-mi doresc e sa bantui #haihui cu gandurile si Holbaneii mei.

Nu petreceri, nu mese, nu dezmat (am facut suficiente, la timpul lor)… azi imi doresc sa plec chiar si cateva ore intr-un alt colt de lume, sa privesc cerul din alt unghi, sa miros copacii din alta padure, sa calc nisipuri sau sa ascult alte vibratii.

Andreea Holban The Color Run Iasi 2018

Acum cand 32 bate la usa, imi dau seama ghidata uneori de cate un vis – cosmar sau de ganduri mai dubioase, privind realitatea inconjuratoare a zilelor noastre cat de marunti suntem. Si ma trezesc uneori intrebandu-ma: Daca maine nu as mai fi? Daca aflu intr-o zi, cu mult mai devreme, ca nisipul din clepsidra e pe final?

Si un fior pe sina spinarii simte panica, numai gandului fugar…, pe care gura se arunca muta sa-l alunge, sa sopteasca la interior “n-are cum, vezi de treaba ta si lasa prostiile!”… si totusi DACĂ? Ce faci? Ce lasi in urma? Cum pleci? Cum spui la revedere? Cum lupti? Sau esti sigur ca poti / trebuie sa lupti sa ramai in amintirile finale ca o epava? Cum poti …?

Holbanei The Color Run Iasi 2018Mda, alergam ataaat de repede, prinsi in atatea griji… si totusi vedem atatea cazuri si povesti care se rasucesc de azi pe maine teribil si infiorator. Si te rogi sa nu fii tu urmatorul.

Si daca?… totusi:

– stiu astazi ca as pleca cu gandul ca n-am dat tot cat as fi putut, caci venim din vremuri cu niste sechele inca si nu de putine ori refuzam sa ne gandim ca ni se poate intampla si noua, sau la “traieste clipa” caci maine e posibil sa nu o mai ai; caci suntem delasatori, mocaiti, paranoici si lasi, dar stiu ca atat cat fu… a fost cu toata trairea mea interioara, atat cat m-a dus inspiratia, mintea, energia si sufletul.. si cele 43 de kg.

– stiu ca am ranit si as rani suprem iesind din scena astfel, dar stiu ca as lasa toata suflarea mea, tot spiritul, energia si puterea mea in 2 mici eroi, oricat de mari vor fi ei cand va fi sa fie, iar asta e semnatura mea pentru eternitate in marea carte a vietii: minunile astea 2, pentru care nu-mi ajung 5 vieti sa multumesc Cerului.

– stiu azi si voi sti atunci, ca o sa calc pe cadavre, oase, porti si lacate sa-i veghez… de oriunde as ajunge si in orice forma m-as prezenta in existenta de Apoi.

– imi voi invata copiii sa priveasca cu drag si dor: cerul, marea si padurea si eu voi acolo;

– ii voi ruga, indruma si inspira sa viseze, sa traiasca pur si simplu, fara prea multe planuri si frici, sa calatoreasca si sa gandeasca liberi si in sperante, sa nu se dea batuti si sa lupte mereu, sa se ridice mereu si sa incerce iar si iar sa-si atinga inima in tot ceea ce fac, sa danseze in ploi… pentru ei si pentru mine, sa nu adune averi, frici, paranoia sau delasari, ci amintiri, curaj si vise, caci la fiecare zambet de-al lor, eu voi respira viata, iar la fiecare lacrima, eu le voi da ploaia in suflete sa-si descarce si curete inimile nestingheriti, ca apoi sa astepte cu speranta, curcubeul de dupa..

Holbanei happy la the color run iasi 2018

Iar pentru cand nu voi mai fi… vreau sa ramana in urmea mea oameni buni, vreau sa ramana raze de soare si zambete, maini intinse pentru a ridica la greu, vreau sa ramana “in viata nimic nu e intamplator si toate ni se intampla cu un scop”, sau “te iubesc pana la infinit si mai departe” si vreau sa ramana deliciosii mei eroi cu o forta speciala care sa-i ajute sa fie minunati, sa inspire la randul lor si sa vibreze a bine si libertate... si toate astea fara mine sau fara confirmarea de pe chipul meu, ci prin propriile lor ganduri, trairi si forte!

Si acum plangi inima… caci nimic nu cred ca poate fi mai greu pe lumea asta decat sa le spui Adio propriilor copii.

Si plangi inima… si da-ti 2 palme multumind intregului Univers pentru minunea ce ti-a fost data sa o savurezi (indiferent pentru cat timp) si viseaza si intinde-ti aripile AZI asa cum iti pofteste sufletul, caci la final nu vei lua nimic cu tine mai de pret… decat amintirea unei vieti traite!

Deci? Ce lasam in urma noastra?

Sursa foto: The Color Run Romania  😍

PS: cu cei 200 lei achitati ca taxa de participare pentru noi 2 – adultii, cu tot cu micii Holbanei, caci pana in 6 ani e gratuit pentru copii, nu ne-am bucurat doar noi de o experienta faina tare si antrenanta, ci am adaugat si o mica steluta pentru viata si speranta unor sanse la supravietuire pentru adevaratele eroine in lupta cu cancerul! 

The Color Run cauza sociala lupta viata cancer san

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here