Traim pentru ceilalti pe timpul nostru?

0
667
views

Da, se pare ca democratia presupune si asta, dreptul de a alege, de a gandi, de a-ti asuma deciziile. Ca orice om iau decizii. Unele gandite si ras-gandite, altele in inertia momentului, altele la nervi si suparare, altele in momente de super euforie si fericire, etc. Unele vor parea a fi bune pe moment, dar ne vor da batai de cap mai apoi. Altele se vor mula pe sufletul nostru. Unele ne vor confirma greseli, altele nu. Asta este, in viata nu poti doar sa castigi! Important e sa ne asumam deciziile si sa mergem mai departe, catre altele noi!

De obicei ma hotaram destul de greu, luam decizii gandite,  taraganate, gandindu-ma mereu la ce vor crede ceilalti, ce vor zice, etc. intorcand situatia pe mai multe parti, pana oboseam efectiv si renuntam la mine, la dorintele mele pentru ale celorlalti.

Astazi, de cand sunt si mama, parca tot mai mult inclin sa iau decizii analizate in detalii, dar mai egoiste, mai transante (poate din lipsa de timp, poate de energie, dar stiu ca nu am luxul de a pierde din vedere esentialul, de a lungi povestile la nesfarsit, ci ca trebuie sa iau decizii la moment). Totodata iau decizii pe care mi le asum, fara a mai consuma din energia si timpul meu pentru a ma gandi vesnic la ce vor zice, ce vor crede ceilalti, ci gandindu-ma doar la mine si cei cu adevarat apropiati mie. Si n-am niciun fel de regret!

alegeri, decizii, drepturi, i choose meSursa foto: Quotepix.com

Astazi consider ca atunci cand am luat o decizie, am gandit o data, asadar am actionat cum am stiut si crezut eu mai bine si asta cred ca e ce conteaza – sa ne mai vedem si de propriile suflete, de fericirea noastra, sa mai punem si putin egoism in viata asta, pentru ca timpul ni se scurge si s-ar putea sa traim pentru ceilalti pe timpul nostru si sa ne trezim cand va fi deja prea tarziu.

E clar ca exista persoane care considera ca timpul celorlalti li se cuvine, asadar e usor sa cazi in capcane, sa fii tot ca o floricica pentru toata lumea, renuntand mereu la parti din tine, poate in speranta unor statui care ti se vor face post-mortem, sau a unor “aprecieri”, “aplauze” – poate chiar false. Tu, in visarea ta, consideri si te bucuri ca pur si simplu ajuti, simtind ca munca, prezenta, decizia ta a contat oarecum. E foarte bine sa faci asta, dar ca bonusuri ale vietii tale, nu ca scopuri principale.

Nu poti sa-ti traiesti viata incercand sa-i multumesti in continuu pe cei din jurul tau (pentru ca oricum nu vei reusi asta niciodata – tot timpul se va gasi cineva nemultumit), lasandu-ti mereu sufletul deoparte, sau facand mereu “sacrificii” mai mari sau mai mici de dragul celorlalti, luand decizii in functie de dorintele lor, de prioritatile lor. Intr-un final toti vor avea de suferit: tu pentru nefericirea ta, iar ei pentru ca se va simti nefericirea ta intr-un fel. Trebuie sa-ti prioritizezi sentimentele, dorintele, oamenii si propria-ti viata!

Consider ca un adult, desi se poate aplica si la copii, trebuie sa-si asume deciziile si sa nu le cantareasca prea mult, pentru ca isi va toci inutil rotitele. Se spune ca de cele mai multe ori, creierul nostru va lua deciziile corecte la primul impuls – decizii bune in 2 secunde, acelea fiind de fapt cele mai potrivite mintii si sufletului nostru, chiar daca mai apoi stam si discernam pe toate partile dilemele si pare sa gasim o solutie, o decizie super-gandita, de care sa fim siguri. Deciziile inseamna risc, pe care trebuie sa ni-l asumam totodata. Asta e viata! Oricum ai decide ceva se va pierde, vei renunta la ceva, la cineva. Important e sa fii multumit si impacat de ceea ce ramane in urma deciziilor tale si sa nu te gandesti la acele renuntari.

Eu una m-am decis ca astazi, am si drepturi! Sau puteri… 

Dreptul/Puterea de a alege:

  • sa rad cu pofta oricand simt asta;
  • sa plang din toti rarunchii cand vreau sa ma descarc, cand ma enervez, cand vad o scena emotionanta, cand ma doare sufletul sau trupul;
  • sa nu-mi justific deciziile in lung si-n lat;
  • care sunt oamenii cu care vreau sa-mi petrec viata, timpul, momentele dragi si triste, fara a ma explica, fara a ma scuza in fata nimanuioricum viata ne cerne treptat si astfel ajungem sa inchidem cercuri dupa bunul plac, dupa pasiuni, dupa afinitiati, dupa puncte comune, realizand legaturi de durata cu unii, sau pur si simplu detasandu-ne de altii, daca suntem capabili sa decidem cu propriul cap pentru noi;
  • modul in care imi educ copilul, il cresc, oferindu-i serviciile medicale, educationale, activitatile, pe care le consider potrivite pentru el in prima faza, urmand sa vedem care ii sunt deciziile lui treptat si sa ne mulam pe acestea pentru ca el sa fie fericit;
  • care sunt prioritatile vietii mele – ordinea si felul in care sa le bifez, inaintea prioritatilor celorlalti;
  • sa ma bucur de pasiunile mele, de hobby-urile mele, de ce ma face cu adevarat fericita;
  • sa iubesc si sa urasc pe cine vreau si din motivele pe care le simt pur si simplu;
  • sa nu ma pasioneze animalele, chiar sa-mi fie frica de ele, chiar sa nu-mi doresc sa ma atinga;
  • sa ma enerveze nedreptatile;
  • sa empatizez la durerile celorlalti;
  • sa mananc dupa pofta inimii;
  • sa dansez dupa ritmurile dorite;
  • sa ma imbrac dupa starea de spirit;
  • sa pup si sa imbratisez pe cine simt;
  • sa ma detasez de ce-mi face rau, de ce si cine imi e indiferent, de cine nu-mi este pe pofta sufletului;
  • sa pozez ce vreau si cu cine vreau;
  • sa ma plimb cand, cu cine si cat vreau si simt;
  • sa impart cu ceilalti, sa ofer, sa daruiesc;
  • sa cred in Cel de Sus, sa cred in soarta, in destin, in noroc, in speranta si vise;

Tu ce drepturi ai?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here