Curaj? Respect?

0
664
views

Tind sa cred ca nu sunt o curajoasa de felul meu, dar oricum ma lupt cu treaba asta si sper ca am evoluat ceva in aceasta directie in ultimii ani si asta datorita (in mare parte) persoanele din jurul meu, de la care am invatat zilnic cate ceva. Nu de putine ori eram socata de curajul de care dadea dovada surioara mea mai mica, ceea ce ma faceam sa zic “pai pot si eu”. Si da!  Se poate!

M-am gandit de multe ori ca mi-ar placea sa am curajul sa spun ce simt, dar nu-ti trebuie doar curaj, pentru ca e foarte usor sa-i ranesti pe cei din jurul tau incercand sa-ti expui punctul de vedere, sau sa ramai singur, sau sa iei bataie, sau… etc.

Cred ca e important de cantarit care e scopul momentului curajos. Si sunt atatea momente in care imi doresc sa pot sa zic ce am pe suflet, chiar daca stiu ca asta poate rani pe celalalt, dar pentru ca o merita sau pentru ca face o greseala sau pentru ca nu ii sunt datoare cu nimic sa adun in mine, sau din contra ii sunt datoare sa-i zic care ii sunt problemele… e foarte posibil sa imi fac curaj sa zic ceva:D.

Vreau sa am curajul sa zic NU. Vreau ca cei din jurul meu sa aiba curajul sa fie oameni, sa se comporte ca atare, sa decida pentru ei, sa isi asume varsta si experienta. Vreau de multe ori ca cei din jur sa aiba grija lor si atat. Vreau sa fac ceea ce simt si clar nu sunt datoare sa ma explic nimanui: unde merg, ce fac, cand plec, cu cine plec, cand vin, cu cine stau, etc. Vreau sa cred ca bunul simt nu inseamna si nu se asociaza cu lipsa curajului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma abtin sa spun ce simt din prea mult bun simt pentru mine in primul rand si apoi pentru celalalt.

Am intalnit oameni mari, care sunt dependenti de ceilalti, care desi au ani la activ nu sunt capabili sa incerce macar sa se descurce singuri. Am intalnit copii tineri care si-au luat viata in maini si care stiu si au incredere ca viata ii va indruma corect. Si da, pe acestia ii apreciez. Si da, imi ador parintii si le multumesc pentru ca m-au crescut in asa fel incat sa pot sa fiu pe picioarele mele, dar nu pentru a-i da deoparte, ci pentru a gandi si a fi OM. Si da, inca mai stau in poala mamei si inca astept sa ma alinte. In schimb nu as mai putea sa stiu ca tot pasul mi-este ghidat de parinti.

Da! Vreau sa ma simt capabila si sa gandesc si sa-mi asum raspunderea pentru ce am realizat sau nu. Asta nu inseamna ca nu ascult sfaturi din stanga sau din dreapta… dar nici nu voi putea sa fiu copilul care asteapta lingurita cu papica de la mama pana la batranete si-napoi.

Da! Vreau sa fiu independenta si sa gandesc pentru mine si familia mea! Si sunt tare mandra cand parintii ma suna sa-mi ceara mie sfaturi. Sunt tare mandra caci astazi ei ma trateaza ca pe un adult. E rezultatul muncii lor condimentat cu dorinta si munca mea de a le demonstra ca sunt om mare, ca ma pot descurca si ca pot avea baza si incredere in mine. As vrea ca toti oamenii sa aiba sansa asta.

As vrea ca toti parintii sa stie sa nu-si cocoloseasca copii pana la 40 de ani, pentru a-i transforma in dependenti – de ei, as vrea ca acesti copii mari sa aiba curajul sa nu traiasca degeaba, sa-si ia viata in maine si sa profite de ce le-a fost dat.

  • Un copil e curajos daca le spune parintilor ca ar vrea sa nu aiba serviciu pentru a sta mai mult cu el?
  • Un batran e curajos pentru ca le spune copiilor sai ca si-ar fi dorit sa nu-i aiba, pentru a nu-l durea atat lipsa lor acum?
  • Un om e curajos cand isi urmeaza visul, desi pentru atingerea acestuia trebuie sa faca sacrificii si sa renunte la munca lui?
  • Un elev e curajos cand recunoaste ca nu a invatat pentru ca a trebuit sa aiba grija de fratii lui mai mici?
  • Un student e curajos pentru ca nu e bursier, dar lucreaza pentru a-si plati caminul si mancarea?
  • Un bebelus e curajos pentru ca prin zambetul lui poate aduce bucurie pe chipul unui criminal?
  • Un caine e curajos pentru ca ne da exemplu ca pe la trecerea de pietoni se trece, cand ne-am asigurat ca masinile au oprit?
  • Un prieten e curajos cand incearca sa ne schimbe lacrimile de tristete cu cele de bucurie?
  • Un coleg e curajos pentru ca ne face sa ne simtim parte dintr-o echipa?
  • Un medic e curajos pentru ca ne face anestezie sa nu simtim durerea care ne inspaimanta?
  • Un sot este curajos pentru ca ghiceste ce simtim si de ce avem nevoie pentru a fi completi?

Nu stiu exact ce e curajul, nu mi-l explic in toata splendoarea lui, dar cred cu tarie ca avem nevoie de momentele noastre curajoase in viata. Si tare am senzatia ca de fapt curajul inseamna asumarea unui risc… acum rezultatul curajului nostru va depinde de risc, nu? Sau de moment? Sau de noi?

Si da! Am si curaj si bun simt/respect (si modestie:D)! Trebuie sa vad cum le intercalez!

Pupicioi! :*

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here