Am o singura arma pe care o pot folosi astazi… pentru maine!

0
101
views

Ma apuca uneori un dor nebun de scris, de asternut milioanele de ganduri care mi se plimba prin capusor, de doruri, de regrete, de dezamagiri si neputinte, de bucurii si realizari.

Si e drept ca in ultima vreme activitatile zilnice destul de intense isi cam fac de cap, lasandu-ma fara vlaga necesara unui moment de scris in care am nevoie sa ma gandesc la mine si bula mea interioara, sa ma cufund intr-o anumita stare.

Cand pierzi speranta

Sursa foto: Quotefancy.com

Si constat cateodata ca in tot optimismul meu heyrupist nebun se ascund si multe dezamagiri… si neputinte… si momente in care desi mi-as dori atat de mult sa contez si sa schimb ceva in bine… constat ca nu se poate, ca piedicile se pun atat de usor.. dar ma bucur cu tot sufletul cand vad ca altii nu o fac, cand altii inca spera. Oameni-exemple!

Si ma voi agata de sperantele lor ca de un colac de salvare. Am nevoie si eu de oameni cu sperante de care sa ma agat si sa visez ca.. totusi … poate. Pesimismul omoara! De asta suntem azi unde suntem.. caci generatiile trecute inca au in sange un pesimism si-o frica de orice.. Si din pacate aici se regasesc si tineri crescuti si indoctrinati bine cu aceleasi nemernicii de frici, nepasari, neasumari… de nimic!

Voi aprecia intotdeauna un om care viseaza si spera. Un om care se agata cu dintii de toate sperantele catre un punct de bine, e un om care inspira si ridica, asa ca voi aplauda si cu dintii si cu picioare orice actiune de bine. Un bine cat de mic.

Suntem atat de scarbiti si de suparati si dezamagiti pe noi si pe cei din jur, incat ajungem in momente de blocaj general, in care predam armele si… ce-o fi o fi. Ma intristeaza sa vad ca rand pe rand chiar si cei mai optimisti ramanem fara putere si energie de reactie… si devenim inerti.

rezist Dan Mihai Balanescu

Sursa foto: Dan Mihai Balanescu

Intreaga lupta #REZIST e de fapt o lupta de ani buni… cu noi. E o lupta de curatenie.. cu o caracatita de sistem nenorocit din care daca eliberezi o mana, ea se va fixa cu alte doua de tine.

Atat de mult imi doresc si sper sa nu fie capacul si ca generatiile ce vin vor fi mai curajoase si responsabile. Tare sper ca macar ei vor renunta la starea de a nu face nimic si de a se plange de la mic la mare.. Suntem o natie de plangaciosi! 

Mi-am dat seama ca am o singura arma pe care o pot folosi astazi: sa incerc sa cresc 2 copii care sa nu renunte. Da, sa incerc sa cresc 2 copii care sa nu planga la fiecare hop si sa nu ingenuncheze, sau sa se ascunda in pretexte puerile si de sleahta comunista. Incerc sa cresc 2 copii ca 2 adulti, care sa nu taca si sa plece capul, ci sa-si strige offurile si sa ceara ajutor si-apoi sa se ridice sa le rezolve… Trebuie sa incerc sa cresc 2 adulti ce vor crede si-si vor asuma un viitor, 2 adulti care sa nu se complaca pentru nimeni.

kennedy quotes

Sursa foto: Teacher.org

Sunt satula. Scarbita. De mine… ca nu reusesc sa fac mai multe si concrete lucruri sa schimb ceva din nemernicia asta in care ne scufundam fara drept de apel, se pare.

Sunt suparata. Pe mine, ca simt ca-mi pierd speranta, ca imi da tarcoale o indiferenta pe care o urasc atat de mult la cei din jur. Mi-e groaza ca va veni o zi in care chiar nu-mi va pasa de nimeni si nimic din tarisoara si poporul asta, in care nu-mi va ramane decat o picatura pana la bagaje…

Sunt satula si dezamagita. De cei din jur care nici macar nu intentioneaza sa creada, sa sustina tacit sau verbal, sa ridice un deget sa aprobe, sa incurajeze macar de pe margine pe cei care cred si lupta pentru un minim scop, sa viseze macar ca se poate si altfel, care se complac in pretexte si scenarii, ca suntem mici si ei sunt multi si isi fac jocul si… care au mereu pe buze si in ochi nepasarea unui “Ce rost are sa te agiti? Ce rost are?

The day we give in is the day we die

Satula. Scarbita. Dezamagita… dar va rog mult: nu renuntati! Toti cei cu sufletul constient si cu un strop de speranta in plus, tineti-ne vii si pe noi, restul. 

———————————

Oana Pellea: “Da, da, noi, aici, în statul paralel, suntem bine. Pare că stăm și ne uităm la statul mafiot cum ne ia tot, cum ne mână încet, încet, ca pe oile lui Daea, în staul. Când ne vom trezi s-ar putea să fie prea târziu. Staulul ar putea fi deja sub cheie.”Unde sunt oamenii acestei tari?

 Incotro? Si… cat sa mai rezistam?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here