Ooo daa, inspiratia finala pentru acest articol imi vine de la aceasta imagine pe care am vazut-o de curand in online. Foarte faina campania, cu siguranta. Nu de putine ori am declarat ca cei care isi iau viata pentru ca dau de greu sunt niste lasi. Au fost atatia cazuri, unele mai mediatizate ca altele si de fiecare data replica a fost ca “maica, dar ce viata grea a dus, fara banii, cu multe credite, cu familie nebuna, etc.”.
Asa si? Asta ii da dreptul sa lase un copil mic abia nascut in mainile acestei familii care o terorizeaza pe ea, d’apoi pe un biet copil? Asta ii da dreptul sa-si puna mainile pe piept si sa-i lase pe putinii oameni dragi din jurul sau (sotie si copil – bebelus), sa se descurce singuri, ca el nu mai gaseste solutii la problemele zilnice?
Atatea persoane in ziua de azi, care se trezesc cu datorii imense pe care nu le mai pot acoperi fata de banci sau camatari isi iau mintile la plimbare, pentru ca nu stiu pe unde sa-si scoata camasa. Tot felul de ascunzisuri juridice, notariale, stres continuu si prostia fac sa atraga parca ghinion dupa ghinion. Si raman in urma femei sa se lupte cu bancile, cu un loc de munca, daca au noroc, cu siguranta si cu un copil pe care trebuie sa-l faca mare si sa inteleaga ca luatul zilelor cand dai de greu, nu e rezolvarea problemelor.
Si da, suntem oameni si cedam, uneori poate mai repede si mai ciudat decat ar fi cazul, dar trebuie, si mai ales cand mai suntem datori si pentru viata copiilor nostri, sa ne spalam pe ochi cu apa rece si sa ne suflecam manecile pentru ca suntem obligati sa luptam, sa mergem mai departe, sa tinem piept greutatilor pe care viata ni le presara in fata… si intre timp sa ne bucuram putin pentru momentele frumoase, care se vor arata cu siguranta. (putine, dar de calitate)
Sinuciderea nu e o solutie! E inceputul calvarului pentru oamenii dragi, lasati in urma!
