Hmm… zilele acestea am trait o intamplare ciudatica, care m-a pus putin pe ganduri in ceea ce priveste primul impuls pe care il avem, primele reactii fata de necunoscut. E prima data cand mi se intampla sa reactionez astfel, fara sa ma gandesc prea mult, pe fondul unei frici probabil.
Sa va povestesc! Ma intorceam de la birou si urcam linistita scarile, cu telefonul in mana, cand observ ca in fata usii la mine era plasat un nene cam la 50 de ani, masiv, barbos, cu o privire cam fioroasa (cel putin mi s-a parut mie), putin revoltat ca nu-i deschidea nimeni si cine stie de cat timp suna la usa. Amabila din fire l-am intrebat pe cine cauta si mi-a raspuns rastit “Proprietarii de aici! Sunteti proprietara?”.
Sursa foto: Forbes.com
In secunda urmatoare deschiderea mea spre comunicare s-a blocat brusc si am ales sa raspund rapid si la obiect, fara sa ma gandesc prea mult, sau chiar deloc: “Nu!” uitandu-ma in continuare la , trecand pe langa el si urcand lejer la etajul 4, unde am stat 2 minute, timp in care am constientizat putin ce facusem (dar era prea tarziu sa ma intorc sa strig dupa el, sa recunosc ca probabil pe mine ma cauta). Apoi mi-am cautat cheile, dar nu le-am scos din geanta si am coborat tiptil, vazand ca cetateanul nu mai este in fata usii mele, am descuiat repejor usa si am incuiat-o la loc de parca as fi furat ceva.
Apoi, intrata in casa, in locasul meu de confort si siguranta, mi-am dat seama ce facusem si cum reactionasem. O fi paranoia, frica de oameni, sau pur si simplu creierul meu a luat decizia de a fi maxim de precaut? Si totusi este foarte posibil ca aceasta persoana sa fie un vecin, cu care ma voi mai intalni si nu va fi cazul sa mai urc pana la etajul 4, ci sa ma scuz ca m-am speriat de el, candva, si ca am reactionat astfel.
Pornind de la studii de ultima ora din domeniul neurostiintei si al psihologiei, autorul cartii “” (o carte grozava, pe care o recomand cu drag) – Malcolm Gladwell descrie abilitatea de a face judecati rapide si de a lua decizii spontane. Asadar, se spune ca gandirea “”, bazata pe instinct – de multe ori o decizie luata rapid, poate fi la fel de buna sau chiar mai buna decat una la care stai sa te gandesti mai mult timp. Diferenta dintre o decizie buna si una gresita nu sta atat in volumul de informatii cu care lucram, cat in capacitatea de a ne concentra asupra unor detalii esentiale – in cazul meu probabil vocea persoanei m-a facut sa ma razgandesc sa stau la povesti cu ea.
Voi ati trait momente de acest gen? Cum ati reactionat?
