Serviciile medicale private, un moft?

5
1901
views

Acum, cand ma uit la ingerasul meu cum creste si cum “il manevrez” nu pot decat sa multumesc Cerului si sa vad o satisfactie de vis, cu privire la deciziile luate pana in prezent, in ceea ce-l priveste pe piciulica inca de pe vremea cand era un punct magic. Tin sa scriu acest articol pentru mine, ca peste ani sa remomerez cu drag, cand va fi puiut mare, ca am facut ce am considerat mai bine pentru el… si totodata pentru cei in dileme (asa cum am fost si noi, cum cred ca e orice parinte, cand trebuie sa ia astfel de decizii), in speranta ca poate ii ajuta sa afle si alte experiente, si-apoi sa-si dea seama daca se merita..

10302236_626711787406590_7080596823747703947_n

Asadar inca din frageda pruncie a bebelusului nostru am decis sa alegem un spital privat, chiar daca au fost necesari destul de multi bani, am inghitit in sec si am considerat ca merita fiecare leut. Si stiam ca asta nu ne ofera nicio garantie ca totul va fi bine, pentru ca eu cred ca ce ti-e dat se va intampla oricum, poti fi oriunde, in cel mai scump loc, in cele mai bune conditii nu-ti poate garanta nimeni nimic. Si stiu ca e vorba mai mult despre confort psihic, poate chiar un moft pe care l-am avut in mod constient, pentru ca sunt femei care nasc in tren, care merg la 2 consultatii (initial-final) si sunt bine si ele si bebelusii, dar eu, noi aveam nevoie de acest confort, de o siguranta ca am facut tot ce a tinut de noi si stiam ca puiut are nevoie de relaxarea noastra… mai ales in ideea in care aveam o sarcina oprita din evolutie anterior si in ideea in care eu nu am avut treaba cu spitale, doctori, de-a lungul vietii, fiind chiar contra mersului la spitalele de stat care ma inspaimanta ce-i drept. Asadar experienta aceasta se anunta cat se poate de eroica.

Acum, dupa ce am si nascut si m-am vazut cu puiut acasa cu bine nu pot decat sa zambesc recunoscatoare. Totodata sunt constienta de cate “operatiuni” am invatat in spital, in cele 3 zile in care am stat acolo, pe care le-am implementat apoi pe bebe, zic eu cu brio. Da, toata lumea m-a tratat uman, ca si cum mi-ar fi inteles gandurile, durerea, frica.

10177861_626711637406605_3480975103309347691_n

Inca de la “cazare” si pana la externare cand am fost condusi pana la iesire de o doamna asistenta am simtit ca nu sunt singura, ca nu sunt intr-un spital, ca nu sunt bolnava .. ci o proaspata mamica care trebuie sa se bucure de aceste momente, care trebuie sa fie zen. Pe langa faptul ca poti merge cu un bagajel de mana, aproape inexistent, ca oricum ti se da acolo orice ai nevoie, imi amintesc cu drag cum in timpul operatiei, am ras, am stat la povesti, am plans, am avut parte de masaj, de vorbe bune. Dupa operatie cand am avut parte de atentie, grija, inclusiv mi s-a dat un telefon sa-mi sun familia cat eram la terapie intensiva, mi s-au acordat ingrijiri amanuntite, verificari constante, felicitari personale, etc. am simtit ca nu sunt singura, ca ma pot baza, pot striga pe oricine de prin zona, ca toti aveau in vedere sanatatea si starea mea de bine, de incredere, ca nu sunt lasata de izbeliste.

Recunosc ca prima noapte, cel putin, a fost una dureroasa. Chiar imi amintesc ca ma gandeam atunci ca daca asa doare la cezariana, cand oricum esti cocolosita, cum sunt durerile nasterii naturale.. Deocamdata mi-au ajuns acestea. 🙂 Butonul de chemare sau telecomanda de la pat au fost obiecte extrem de utile, in cazul in care aveam nevoie de ajutor. Am avut noroc ca am beneficiat de tot ce am vrut, de calmante, de atentie si am avut si noroc sa am o colega de rezerva care nascuse fix dupa mine si astfel ne-am impartasit amandoua durerile si reactiile. Ne-am amuzat totodata cand a trebuit sa ne ridicam pentru prima data din pat, in prima noapte, desi durerile erau crunte si ne sustineau cate 2 asistente, ca ïesisem la plimbare cu posetele (sondele) in dotare”. Si amuzamentul a continuat si zilele urmatoare cand am practicat amandoua mersul de babe, aplecate, cocosate, cu pasi marunti si privirea spre podea mai mult. Dar trebuia sa simtim ca am nascut, ca am trait experienta vietii. Asta a fost starea pe care mi-a dat-o mie experienta aceasta.

Da, am venit acasa si am putut sa am grija de puiut, sa-l spal, sa-i fac toaletele, sa il hranesc, sa il schimb asa cum invatasem constiincioasa, cand mi s-au tot dat sfaturi si explicatii de la neonatologie.. desi emotiile si teama erau uriase. Si asta a fost o mega satisfactie, mandrie si bucurie, vazand abia acum, cu adevarat, rezultatul investitiei. Da, in spital am fost una din mamele care au ales sa il lase pe bebe cu doamnele de la neonatologie pe timpul noptii si chiar si ziua, pentru ca il stiam in mega siguranta, astfel incat sa reusesc sa ma odihnesc, sa ma refac dupa cezariana… si nu regret o clipa decizia luata, avand in vedere ca de cand am iesit din spital parca am si uitat ca am fost operata, refacerea fiind completa, usoara si rapida.

10250753_646399602110779_1186603386_n

Da, acum cred ca merita fiecare banut, avand in vedere ca in viata am cheltuit mult pe alte tampenii, nesemnificative in fata acestei minuni.. dar totodata sunt recunoascatoare parintilor care ne-au sustinut, fiind vorba de multe cheltuieli adunate fix in aceasta perioada, astfel incat sa nu fie nevoie sa facem un credit pentru asa ceva, desi am fi facut-o si pe asta probabil, daca nu am fi avut alta sustinere.

Vazand ca se poate, nu-mi ramane decat sa sper ca se va intelege si in spitalele de stat aceasta atitudine si ca aceasta stare va fi transmisa si acolo, unde in general angajatii spitalelor au devenit robotei si uita sa se comporte cu grija, cu atentie cu oameni care nu cred ca isi doresc sa stea prin spital, dar care ajung acolo si care au nevoie de suflete, de intelegere, de vorbe bune, de incurajari.. ca si-asa avem destule probleme.

Eu, una, nu pot decat sa multumesc lui Dzeu ca am avut parte de aceasta experienta minunata si sa ma rog sa fim cu totii sanatosi in continuare, astfel incat sa ne bucuram de toate momentele magice care ne asteapta. Dar totodata multumesc intregii echipe de la Arcadia, doctorilor, asistentelor, infirmierelor pentru sustinere, pentru faptul ca-ti vorbesc ca sa stii la ce sa te astepti, pentru starea grozava pe care mi-au oferit-o de fiecare data, pentru ca se poarta cu pacientii uman, pentru ca orice durere/greutate ar aparea au grija in prima etapa sa te linisteasca si apoi sa rezolve problemele, pentru curatenia atat de necesara in orice mediu spitalicesc, pentru grija cu care s-au purtat atat cu mine, cat si cu bebe si la nastere si la controalele de dupa, pentru ca arata ca le pasa de tine… pentru toate zambetele oferite inca de la intrare in spital/policlinica. Felicitari! Asta numesc eu un business facut cu cap si atentie… cu suflet! 🙂

Foarte posibil ca acesta sa fie moftul pe care l-am ales, dar pentru noi a inseamnat calitate, confort, bun-simt si respect! Cand oferi lucrurile astea, te astepti (oarecum) sa le si primesti, iar aici le-am primit cu bratele deschise! Sanatate! 🙂

5 COMMENTS

  1. Pentru mine,o viitoare mamica care a ales arcadia, poate tot dintr-un moft, dar unul foarte necesar psihicului si temei mele de spitale, ceea ce ai scris a fost suficient cat sa-mi dea siguranta si imcredere pentru ce va urma pe 10 iunie 🙂 multumesc, e incurajator, mai ales ca ma intreb mereu..cum va fi? Ce voi face cand voi ajunge inapoi acasa? Cum ma voi descurca?

    • Intr-adevar, recunosc ca prima saptamana e mai grea, pentru ca si bebe e micut, dureaza putin pana iti faci “rutina” cu el, pana va cunoasteti la urma urmei pentru ca si pt el e o noutate totul ca si pentru parinti. De asemenea si emotiile sunt inconstient la un nivel maxim, dar trebuie sa ai incredere in tine si sunt sigura ca te vei descurca, avand oricum un bagaj bogat de cunostinte din spital prinse. Cartile sunt carti, povestile de succes, filmele la fel.. viata si experienta ta oricum va fi unica si trebuie sa te bucuri de ea pe deplin, ca e magia vietii. Ma bucur ca am putut fi de folos prin experienta mea impartasita. Nastere usoara, cu zambete nenumarate si multa sanatate! 🙂

      • Si un sfat: pune toate intrebarile si dilemele pe care le ai in minte, pentru ca ti se va raspunde cu siguranta, fara sa fii tratata stupid, fara sa se uite stramb la tine, fara sa ti se raspunda in 2 peri si fara sa te simti incomod. Orice dileme ai cat de mici si poate cat de stupide, orice banuieli, orice presupuneri.. lamureste-le cu personalul din spital pentru ca te vei simti usurata si multumita, fara sa ai remuscari apoi ca “mai bine intrebam totusi”. Nu s-a nascut nimeni invatat si asta au inteles membrii din echipa Arcadia si au aplicat cu brio, cu zambetul pe buze, raspunzandu-mi cat se poate de frumos si prompt de fiecare data, cel putin in cazul meu: dna doctor Cristina Cacicovshi, dnul doctor Tutuianu, dna doctor Demetra Tugurlan, personalul de la neonatologie, ATI, fetele de la receptie, de la consiliere, etc. 🙂

        • Deocamdata cand ma gandesc ce ma asteapta mi se incalcesc toate gandurile.. dar odata vazuta cu micuta in brate cred ca dilemele vor tot curge .. am temeri legate de alaptat, de cum ma voi descurca acasa mai ales ca nu prea voi beneficia de ajutor..va trebui sa ma incarc cu un bagaj serios de cunostinte de pe patul..maternitatii. te vad zambitoare atat inainte de nastere cat si dupa si imi doresc sa fiu la fel de puternica. Dar recunosc ca mi-e frica de tot ce presupune necunoscutul , si mai ales pentru responsabilitatea acestui sufletel care va intra in viata noastra si va avea atata nevoie de mine, de noi 🙂

          • Vei vedea ca si personalul din spital te va ajuta cu siguranta. Iar cat de teama, e absolut normal. Pe cat sunt de zambitoare pe atat am trait si eu momente de panica mai ales in prima saptamana acasa cu ingerasul. Sunt complet normale, ca altfel nu ar fi atat de important momentul. Dupa, vei rade cu siguranta de ele. E nou totul, dar cred ca daca e ceva ce am invatat e ca trebuie sa te incarci cu multa incredere si extreeeeeem de multa rabdare. Asta cred ca e cheia, inclusiv cand plange si nu mai stii cum sa-l linisteste pe bebe. Oricum de acum, toata viata vom avea dileme pentru puisorii nostri si vor exista mereu persoane care sa ne judece deciziile, dar trebuie sa fim increzatoare, sa-i iubim pana la cer si-napoi si sa ne bucuram de momentele astea, ca trec extrem de repede. Sunt sigura ca te vei descurca asa cum o face fiecare mama. Multa sanatate – daca este e tot ce conteaza, restul sunt detalii! 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here