Curajul de a porni de la ZERO

0
1097
views

Va precizam intr-un articol anterior ca ma pasioneaza traditiile popoarelor arabe, turcesti in general. Ma pasioneaza sa aflu cat mai multe despre modul lor de viata, de gandire si de aceea am inceput sa ador filmele turcesti (pe langa actorii turci grozavi care stiu sa transmita intr-adevar emotii doar din priviri, din mimica, ca sa nu mai vorbim de aspectul lor 🙂 , dar asta e un mic secret evident).

Asadar nu se stie, dar poate in curand ma apuc sa invat limba turca.. macar asa cateva propozitii de conversatie, pentru ca dupa concediul mirific din 2011, ne-am promis ca vom repeta experienta musai, mai ales cu bebe din dotare, acum. E un taram pe care vreau sa ma intorc, cat de curand ne ajuta buzunarele. 🙂 E clar ca ador Turcia, dar oare as putea sa traiesc in aceasta lume legata atat de strans de traditii? (niciodata nu zi “niciodata”)

maybe someday

Sursa foto: Quotessays.com

Apoi, citeam zilele trecute despre gradinitele daneze, ganduri din experienta unei mame. Si alte ganduri ale mamelor din tari precum Germania, Austria, etc. Adevarate fenomene, aproape incredibil de crezut, randuri ce ma duc cu gandul la o alta lume, absolut normala de altfel, dar cum pe noi a ajuns sa ne minuneze normalitate… ma intreb daca e posibil, ca peste cativa ani poate sa ne strangem bagajelele, sa ne traducem actele (desi poate parea complicat, in ziua de azi se pare ca exista traducatori in diferite domenii, specializari care te pot sprijini rapid si sigur in acest proces important, ce tine de legalizarea actelor traduse – ex: Academia de Traduceri are traducatori nativi de limba rusa), sa ne echipam cu speranta si sa o luam de la zero spre un trai frumos intr-o tara cu adevarat civilizata, in care sa nu avem bogatii, relatii, pile, sustinatori, dar in care sa traim decent, sa respectam si sa fim respectati, o lume in care copiii nostri sa creasca frumos, intr-un cadru demn de intelegere, liniste si siguranta.

fiecare cuvant conteaza academia de traduceri

Sursa foto: Academia de Traduceri

Cred ca singurul motiv pentru care m-as desparti sau care m-ar duce fizic mai departe de cei dragi, ar fi dorinta arzatoare, ajunsa la os intr-un sistem dezamagitor, ca puiul meu sa duca un trai frumos, sa fie mandru si vesel, relaxat, sa creasca frumos, sa aiba parte de o copilarie, adolescenta demna si specifica varstei intr-o lume in care se pune accent pe respect, in care sa pui capul linistit pe perna fara frica zilei de maine, fara ganduri peste ganduri negre marcate de nesiguranta locului de munca, a venitului sumbru care trebuie sa asigure necesarul uman zilnic, o lume in care sa nu-mi fie teama ca va fi muscat (exista varianta mai grava a acestei povesti la care nu pot nici sa ma gandesc) de cainii vagabonzi (sau de aparatoarele inflacarate ale acestora), in care sa nu fie atacat de rromi sau de cine stie ce “smecherasi de cartier” fara nicio mama, niciun tata, niciun sfant, o lume in care scolile si spitalele sa arate ca atare si in care sa calci cu drag, nu cu buzunarele, o lume in care sa poti pasi linistit, o lume in care sa nu fie nevoie sa pleci mereu capul. Vreau pentru copilul meu… o lume decenta!

Stiu, e multa bataie de cap, iti trebuie mult curaj si cum spuneam, ceea ce mi se pare cel mai dureros, este ca trebuie sa lasi in urma pe cei dragi, sa lasi o istorie, un trecut, sa lasi in urma aproape tot ce stiai, tot ce cunosteai si sa incepi o viata noua, intr-o lume noua, sub un acoperis nou, cu o limba noua, cu un pamant nou sub picioare… E nevoie de curaj, de tarie de caracter, de speranta si de multa vointa! E nevoie sa inchizi ochii si sa nu te gandesti deloc la trecut si la prezent, ci doar la viitor, astfel incat sa ai curajul sa-ti pasesti prezentul spre acest viitor… mai bun! De aia pleci, in speranta unui viitor mai bun, mai frumos, mai civilizat!

Aveti acest curaj?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here