Cand mi se pune pata…

0
698
views

… nu se mai sterge usor! Si devin REA si NEPASATOARE! Si pun punct! 

Da, uneori mi se pare ca iert prea mult, ca trec cu vederea prea multe. Apoi din contra, ca sunt prea rea, ca reactionez rapid, la impuls, fara sa stau prea mult sa analizez, sa dau sanse, etc. Oare renunt prea repede, “prea definitiv”?  Recunosc, ca am ajuns sa am rabdarea extrem de limitata, iar de cand am devenit mama, cam 90% din ea e indreptata spre bebe, iar restul imprastiata in functie de momente.

momente amintiri lectii viataStau si ma gandesc ca am iertat la viata mea si am trecut cu vederea multe faze, multe momente si mai ales multi oameni care au stiut sa profite de zambetul, de deschiderea, de naivitatea mea prosteasca si visatoarea, de increderea mea in oameni, in faptul ca in sufletul lor sunt toti buni, de bucuria mea enorma in momentele in care daruiesc fara limita si fara sa astept sa primesc inapoi macar o vorba buna, o apreciere. M-am lasat dusa de nas si am crezut mereu in sperante si in oameni, care au stiut sa-mi prinda stilul si prostia. Si la final am ramas cu un gust amar de dezamagire, cu ganduri de genul “Cine te-a pus?“… si toate astea pentru ce?

Apoi a venit o vreme, cand paharele s-au umplut, si-am indreptat balanta in cealalta extrema, pentru a reusi sa ma echilibrez cumva. Si astfel am ajuns sa nu mai iert deloc, sa critic, sa nu-mi mai pese, sa devin indiferenta si sa zic verde in fata, chiar daca adevarul doare, chiar daca uit ce-nseamna iertarea.

Astazi imi dau seama ca sanatatea si nervii mei sunt mai de pret, ca nu sunt datoare cu nimic sa fiu “draguta” la nesfarsit, pentru ca stiu ca nu imi va rasari statuia. Am obosit sa ma gandesc la altii inainte sa ma gandesc la mine, sa ii sprijin pe altii, sa le dau pana si ideile, si timpul, si visele mele celor care nu merita, am epuizat tonele de simpaticeala, de bun simt dus la extrem, de teama si rusine de a nu deranja pe careva. Si am decis, ca dupa cateva sanse date celor din jur (ar fi cazul sa ma rezum la un numar de maxim 10 – zic eu rezonabil) sa imi vad relaxata de drum si sa nu-mi bat eu capul inutil pentru nimeni.

Si da, dupa cateva incercari nereusite, atat in zone personale, sociale cat si profesionale, imi dau seama ca astazi mi se pune pata mai repede, pe oameni, pe situatii. Astazi ma aprind si tun si fulger destul de usor. Astazi zic ce cred si simt mai repejor si mai fara menajamente, pentru ca viata e mult prea scurta pentru a tot aduna eu sentimente de tristete, de dezamagire, de speranta ca cei din jur se schimba, ca inteleg sau isi dau vreun interes, gandindu-se vreo clipa la mine, gandindu-se vreo clipa la cei din jurul lor. Astazi suntem parti dintr-o lume egoista!

never look back citate motivationale

Sursa foto: Quotesonimages.com

Iar eu sunt genul de om care desi trancaneste mult (poate si prost, si fara rost uneori)… aduna, strange si iarta multa vreme, trece peste multe detalii si cauta sa gaseasca scuze, sa dea cat mai multe sanse celorlalti, cauta greselile in interiorul sau, neaga ca oamenii fac lucruri rele cu buna stiinta si vrea sa creada ca lumea asta e toata o pufosenie simpatica.

Sunt genul de om care se-nvata greu sa zica stop (tot din prostie si bun simt stupid), sa prinda tupeul de coarne... dar totodata cand ii ajunge iar si iar lama la os, se frange i se pune pata si de acolo nu prea mai exista cale de intoarcere. De acolo, orice s-ar mai petrece, piesele nu se mai potrivesc si apare o detasare incredibila, cand nici macar nu mai privesc cu speranta, cu dorinta de alta data de a uni ceva, de a lupta din nou, de a demonstra ceva. Si spun un simplu Pa! Incui totul intr-o caseta si pasesc mai departe, fara resentimente, poate cu un zambet fals, si cu o descatusare incredibila,  pe care parca o tot asteptam.

Cand se rupe vraja, s-a terminat! Da, astazi poate am ajuns sa nu mai tac, sa nu mai plec capul, sa calc mai departe, astazi nu cersesc de la nimeni nimic. Si astazi cred ca monedele neintoarse la timp, ne fac sa ne roadem la interior, iar cu timpul vom vedea si simti ranile sangerande. Astazi nu sunt datoare nimanui sa stau, sa accept, sa indur, sa lupt pentru momente si oameni in care sufletul meu nu mai crede! Cum nu sunt datoare sa iert la nesfarsit, sa ofer la nesfarsit, fara sa primesc nimic in schimb! In viata asta, totul se plateste!

Primesti, dar trebuie sa si oferi. Oferi, atunci e cazul sa si primesti… (aici ma refer in primul rand la sentimente –  de exemplu, ma refer la cazuri in care oferi o vorba buna, astepti sa primesti la randu-ti una, cand primesti zambete, intoarce si tu unul macar, etc.)… in caz contrar, data viitoare, vezi-ti de drum si invata-ti lectia! Persoanele care stiu doar sa primeasca, fara sa ofere nimic in schimb, sau din contra sa ofere rau, sunt de lasat in urma fara pic de remuscare.  Decat multi si rai, mai bine putini, dar buni si de calitate! 

Astazi astept… si maine astept… dar poimaine sa nu te mire, ca nu te mai cunosc, ca am pus punct si merg mai departe, fara resentimente. Si da, abia atunci vei spune ca sunt rea si-ti voi da dreptate, pentru ca voi fi din vina ta si doar in cazul tau, oricine ai fi tu! Iar daca am ajuns in punctul acesta, e clar ca mi s-a pus pata iremediabil! Ghinion? 🙂

Tie ti se pune pata usor?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here