Dacă în urmă cu 3-4 luni povesteam despre mentalitatea copiilor care joacă handbal în Danemarca, acum aș vrea să mă opresc asupra copiilor din țările unde suflă în ceafă influența rusă.
Și dacă de 3 ani am tot mers în Republica Moldova, am văzut an de an evoluția echipelor locale. Nu doar că au crescut fizic, dar s-au închegat foarte bine ca echipe de la an la an jucând omogen, cunoscându-și foarte bine stilul de joc unii altora.
Se vede cu ochiul liber că joacă și că se antrenează împreună constant aceiași omuleți. Se simt unii pe alții. Una din echipe a avut un omuleț micuț centru și coordonator cu o viteză incredibilă care a dat peste cap complet meciul echipei noastre, care deși era în avantaj de 8 goluri la început, a ajuns la un egal la final, salvați de sunetul fluierului de final.
Sportul e salvarea copiilor de aici și deși antrenorii sunt duri și stricți, copiii luptă constant și pe foc automat, dând totul să fie aici pe merit și implicare, să aibă un loc al lor… împreună. Se luptă real pentru șansa lor – unii zbierând de pe margine, alții pe foc continuu și mega accelerat în teren. Se susțin și trăiesc cu patos, iar asta îi face astăzi să fie un exemplu de evoluție.
Dacă la noi, numărul rezervelor era peste numărul oamenilor din teren – aproape 3 echipe pentru una de jucat (astfel încât câți mai mulți copii să atingă mingea), echipele locale din Moldova aveau doar câteva rezerve aduse – chiar 2 la multe din ele, dar titularii erau atât de uniți și antrenați unii cu alții încât reușeau să țină meciurile în picioare cap – coadă și la o viteză grozavă și un ritm maxim de alert.
Echipele din Moldova au cam același stil de joc de ani de zile: repun și atacă extrem de rapid de nu ai timp să te dezmeticești și ei sunt deja cu mingea în poartă, sub atac continuu.
De la an la an, ei au evoluat și la echipele mari și la cele mici și vin tot mai închegați la nivel de echipă, căci astăzi aproape toți din echipă fac aceleași scheme și au același ritm accelerat, deci practic își ridică echipele și membrii pe aceeași treaptă, înscriind din toate colțurile posibile. Felicitări antrenorilor!
Eiiii dar surprizele și noutăți turneului din acest an de la turneul de handbal din Bălți au fost echipele din Ucraina. La categoria J4 au măturat efectiv cu restul echipelor, iar la J3 au jucat o finală incredibilă pierdută la un gol.
Să fii bun cu adevărat la sportul pe care îl joci, înseamnă să îl mănânci pe pâine, înseamnă să fii dedicat constant, nu doar in turnee. Să fii bun cu adevărat în ceva înseamnă să îți pui ținta în cap, în mâini și picioare și să treci efectiv la treabă cu TOATĂ echipa. Înseamnă să faci și greșeli din care să înveți dacă ai șansă.
Spiritul și ritmul turneelor de handbal din aceste țări este diferit, căci iau foarte în serios ideea de competiție. Ca în orice proiect trebuie lămurit din start scopul poveștii, iar ei au clară ținta jocului și a câștigului. Și dacă unii se joacă de-a handbalul învățându-l direct în terenul meciurilor, alții chiar joacă handbal în spirit de competiție reală de fiecare dată când intră în teren.
Să fii strașnic nu înseamnă cerșeli de faulturi, nu înseamnă să pui eșecul pe seama arbitrajului, al colegilor, al sălii, al unui copil… Să fii bun în sporturile acestea înseamnă să lucrezi la nivel de echipă nu de individ, înseamnă să mergi pregătit de acasă cu echipa de joc, nu să o aduni din mers, înseamnă să te poziționezi prin fapte concrete la distanță serioasă de adversar.
Și drept dovadă echipele din Ucraina au câștigat constant la dublu de goluri cu majoritatea adversarilor întâlniți în acest turneu, de parcă unii jucăm fotbal la numărul de goluri comparativ cu cel al echipei din Ucraina, dar așa se învață – dacă se vrea, din aceste experiențe și din modelele reale implicate. O lecție foarte bună pentru cei mici, dar mai ales pentru cei mari!
Băieții ăia nu doar au venit la meciuri, ei au venit ca o echipă și nu crâșneau nici din dinți, nici din ochi la nicio căzătură, nu comentau, nu dramatizau, nu se tăvăleau minute în șir de la căzături, nu se țineau de cap, mâini, picioare de parcă nici nu aveau oase. Copiii aia au strălucit în viteză, tehnică, forță și ritm extrem de alert.
Și cam se confirmă și prin ei mentalitatea pe care o tot vedem de câțiva ani din zona țării lor, iar astăzi se explică și mai bine de ce sunt printre puținii care se iau la trântă cu uriașii planetei fără să clipească.
Bravo lor! Nicio scuză, nicio respirație să le pună la îndoială calitățile sportive, fără loc de interpretări sau comentarii – au strălucit pur și simplu ca echipe. Spectacol!
Felicitări copiilor și antrenorilor organizați și prezenți, care au găsit liantul ce a dus la crearea echipelor și la bucuria de a juca și de a le fi răsplătită munca de astfel de rezultate de care pot fi tare mândri. Pe muncite, pe bune, pe vrute… împreună!
Daca e ceva de păstrat din experiențele astea e gândul că trebuie să îți simți locul și limitările, să înveți din greșeli, să știi când și de unde să te retragi, să înveți din reușitele altora, să te pregătești continuu… unde îți e locul. Fiecare piesa de puzzle să vină cu atuurile ei, care puse la cap la cap, formează întregul omogen.
Acolo unde copiii se pregătesc constant la antrenamente, fac sacrificii, joacă, investesc timp și muncesc împreună meritându-și real locul în echipă, acolo unde adulții comunică și iau decizii responsabile și asumate, acolo se nasc adevăratele echipe și spiritul specific, indiferent de scorurile finale. 🤟🙏
Cheering you – David from behind on every step of the way – as much as we can! 🙏🤗🤟 #ProudOfYourWork 💪 #number11
Always #remember: It’s not about being perfect in all your steps; it’s about #caring, #engaging, #working, giving your #best, and #enjoying the journey. 🙌💛
🙌💛 And what matters the most to us: just like a true #team_player, you’ve shown that best things and feelings happen when you support the team – those multiple goal assists say it all about you! ❤️🥰 We are grateful for all your work and passion, David! You are loved, you rock and you are more than enough! ❤️🤝 #TeamSpirit #Leadership
