Despre mine si-al meu suflet, ale mele concluzii si ganduri de “mamaie” 🙂
– jurnalul Lunii Iunie2020…
Asta e luna mea. Si inca de pe la startul lunii, an de an, incep sa astern randuri cu gandurile conectate la concluziile sufletului meu din ultimul an (si an de an articolul – traditie devine tot mai lung). 🙂
Luna iunie de cativa ani ma gaseste cu fluturasi, cu ganduri pe cat de flu flu, pe atat de nostalgice. Fie sunt aeriana, cu stare de delasare pe deoparte, dar totodata cu incredere, sperante si optimism, cu puterea de a ma ridica si muta muntii, fie de a curge lin, in pala vantului caldut de vara, de a lasa viata sa ma cuprinda fara sa ma agit prea mult, asa cum o faceam candva…
An de an, luna iunie ma gaseste in tot felul de stari, de la nostalgie si tristete usoara pana la optimism senil si naiv. Anii de se tot aduna ma mai schimba cate putin. Si simt singura asta cand ma opresc sa respir putin in miezul noptilor. Cat in bine, cat in rau… nici macar nu-mi pasa, ca azi nu ma mai simt datoare in explicatii pe viata mea si ca stiu ca cine ma iubeste cu adevarat se bucura pentru orice lucru marunt il reusesc sau ma incurajeaza pentru orice mica nebunie/dorinta as nascoci-o. Cred cu tarie ca anii astia se astern asa cum trebuie, asa cum ne e scris fiecaruia si trebuie sa ii imbratisam ca atare.
Greu? Da, uneori al naibii de greu si apasator bagajul, daaaar asumat si cumva am invatat tot mai mult an de an sa ma plang tot mai putin cat spre deloc si sa ma ridic asa cum pot. In liniste, fara regrete despicate in 70 de fire. Impacata cu atat cat am si pot sa fac merg inainte. Cer cat mai putin si ma agat cu dintii sa ma bucur cu ce am. Astfel ma conserv. Ma tin cat pot de departe de drame, de explicatii inutile, de zumzet. Am eu temerile sufletului meu si imi sunt suficiente, caci si pentru acestea ma lupt cu mine, sa le ignor.
Si in toate astea sunt mandra de mine caci desi nu-mi reuseste mereu, imi dau silinta si lupt cu mine aproape involuntar de la un an la altul sa imbrac starea de zen vs delasare/nepasare ca sa ma tin la adapost. O fi egoism? Posibil…
E drept ca mi-e mai liniste in inima asa, mai detasata si imi doresc sa pun sufletul cat mai putin pe tavi. Apreciez din cale afara acum un moment de liniste si zen, fara niciun fel de explicatie sau de scuza, in sanul familiei, intr-un drum #haihui poate.
E clar ca imbatranesc si asta e iarasi bine, caci sunt anii mei si lectiile mele. Sunt mandra de ei, de toata munca mea pas cu pas, de toate lectiile mele, de toate alegerile asumate, de fiecare pas si mai ales de fiecare amintire. Cu propriile manute si creieras am reusit sa realizez lucruri absolut marete pentru inima mea, pe drumul meu. Am crescut pasi mici si munciti clipa de clipa, si inca o fac zi de zi pana la final si imi asum linistea casei si-a sufletului pe care incerc sa le aleg cu prioritate de fiecare data!
Simt eu ca m-au mai maturizat inca putin anii astia, caci nu mai fac valva, nu ma mai infoi ca alta data.. caci am crescut in sfarsit, mama. Sau poate nu mai am energie si-atunci sunt nevoita sa prioritizez iar si iar ce conteaza real in viata mea.
Incerc sa dramatizez cat mai putin, atunci cand se umple complet galeata sau cand pur si simplu nu mai pot sa ma ridic si practic strig… Dar apoi o iau iar de la capat caci in sinea mea stiu ca mai pot. Mereu mai poti putin. Si inca putin.
Am inteles ca imi consum si mai mult energia cand ma plang, cand ma incarc cu negativul doar discutandu-l invaluit in presupuneri. Astazi stiu ca nu fac decat sa il amplific de cele mai multe ori si incerc sa inchid ochii si urechile tot mai des sau sa fac haz de necaz cat mai mult posibil. E drept ca avem nevoie si de descarcarea sufletului, atat timp cat nu e o stare generala, continua si care sa ne manance intreaga energie, atat timp cat o mai putem trata si cu umor sau sarcasm.
Tare fain e sa te hranesti cu frumosul din jur, cu aer, cu lucruri simple, cu o vorba sau o privire sincera si la momentul potrivit a unui om bun, de realizarile celor dragi, de toate partile astea de bine trebuie sa ne agatam, de bucuriile si miracolele tuturor celor din lista noastra. Si tare faini si de apreciat sunt oamenii care in viata asta, desi sunt incercati de greutati mai mari sau mai mici, stiu sa se bucure de binele altora, sa traiasca frumos si sa aprecieze reusitele celor din jur. Tare faini raman oamenii care pot sa emane energii pozitive cu gesturi simple, cu vorbe putine, dar sincere si pe pofta inimii.
Vrem nu vrem, ne place ori ba, 2020 ne invata sa pastram distante fizice si ne da lectii noi, caci atat timp cat continuam sa ne vrem binele unul altuia, sa ne bucuram unii pentru reusitele celorlalti, sa ne rugam unii pentru altii, sa ne incurajam unii pe altii, din orice colt de lume am fi, ramanem conectati.
Puterea gandurilor bune depaseste limitele in 2020, caci oricat de multi km ne despart, oricat de mult timp a trecut de cand nu ne-am imbratisat sau vazut sau auzit, ne hranim sufletul cu amintiri, cu sperante si rugaciuni catre si cu cei dragi. Pastrati-va in amintiri si rugaciuni unii pe altii!
Naiva am ramas inca. Credula in binele care ti se intoarce cand faci bine chiar si doar cu gandul, aleg sa raman in continuare. Nebuna si independenta, multumita de mine asa cum sunt – am fost, sunt si voi fi de dragul meu si-al micilor Holbanei pentru care model in viata sunt momentan…
Avem nevoie de putine in viata pentru a fi impacati si-a dormi linistiti. Am invatat asta inca o data in acest 2020. Atunci cand ajungem sa fim impacati cu propria persoana si cu propriile realizari, ne gasim linistea si independenta reala, caci nu vom mai cauta confirmarea celorlalti cu disperare.
Si inca invat sa-mi selectez luptele interioare, inca invat ca zgomotul mult e risipa pura si ca trebuie sa asculti mai mult, sa presupui mai putin, sa crezi mai mult, sa rabzi mai mult, sa te plangi mai putin, iar daca ai ceva de demonstrat, o dorinta de indeplinit sa dai din coate si totodata sa te ridici si sa faci ceva concret.
Astazi nu-mi mai permit sa pierd niciun strop din linistea, speranta, pozitivul, pacea interioara sau energia mea, caci toate imi sunt aur in cursul tuturor zilelor in priza. Si lectiile anilor continua…
#SaFimSoare, #SaFimSanatosi, oriunde ne-ar fi pasii, trupul sau inima!
33 a fost strasnic tare, cu schimbari de planuri, de Univers, cu lupte interioare multe tare, cu testari de limite, dar cu o impacare si liniste sufleteasca maxima ca iti poti testa limitele si supravietui eroic, atat timp cat iti doresti suficient, cat ai vointa, incredere si un mega dram de noroc! Sa fie primit! 34 hai cu zen, sanatate, impliniri si alte confirmari de bine! 🙂 #wewillrockyou
