Pur si simplu, nu se poate! Nici dupa 30 de ani nu suntem capabili, sa ne debarasam de umbrele comunismului, cu toate cartile si materialele informative, cu toata democratia si libertatea de analiza, traim intr-o lume extrem de defecta in toate domeniile, bugetar, privat, viata sociala, parenting, sistem medical, de invatamant, etc. – oriunde, oricand, zi de zi.
Scartaim din temelii pentru ca:
- Nu comunicam oricat “ne prefacem” – preferam sa omitem, sa uitam sa vorbim, sa nu ne informam, sa nu ne sfatuim constructiv si alegem sa ne ascundem sub presuri;
- Traim intr-o lume cu unicorni in care nu ne asumam si nu ne vedem propria realitate, fie ca e vorba de copiii nostri sau de noi.
- Responsabilitate zero fata de erorile pe care le facem noi sau copiii nostri, fara a ni le asuma si incerca apoi sa le corectam. Acceptarea propriilor parti negative ne lipseste cu desavarsire in multe situatii.
- Mereu, dar mereu, cautam in primul rand un (alt) vinovat pentru problemele noastre, inainte de a ne gandi la macar o prima solutie. Acuzam inainte de a cerceta, suntem mai catolici decat Papa si ne credem justitiari cu oricine si oricand, fara limite.
- Nu empatizam, nu ne punem in pielea celorlati nici macar o secunda. Educam cu “blandete”, dar nu aratam pic de blandete, remuscari si intelegere fata de ceilalti adulti din jurul nostru si ne atacam unii pe altii cum apare un fitil.
- Nu respectam munca altora si nu facem nimic sa intindem maini de ajutor la nevoie, pentru ca in realitate nu ne pasa.
- Consideram ca totul se cumpara / plateste, calcand astfel in picioare orice farama de omenie, caci suntem falsi si superficiali de cele mai multe ori.
- Ne victimizam si ne plangem intotdeauna, facand scenarii, fara sa analizam situatiile la rece, fara sa apreciem un strop de bine si frumos din viata noastra sau a celor din jurul nostru. Ne realizam propriile furtuni si apoi ne plangem ca ploua.
- Nu avem rabdare si etichetam oameni si situatii dupa primele aparente, fara sa dam sanse.
- Suntem toti eroi in online, dar uitam sa fim oameni in offline.
Cate zeci de ani trebuie sa mai treaca sa devenim decenti si umani, sa ne recunoastem greselile sau minusurile, sa ne uitam in primul rand cum putem noi schimba ceva in bine in mintea si casa noastra si-apoi cu ce sunt datori ceilalti sa faca pentru noi?
