Luna plina

Vi s-a intamplat sa remarcati ca in momentele in care luna plina troneaza pe cer, parca atmosfera se schimba? Mie, da.

De exemplu – somnul, care este un deliciu pentru mine si de multe ori, desi dorm destul de mult, remarc ca parca tot nu-mi ajunge, tot nu ma satur. Eii, deodata starea mea de om care doarme eroic, s-a schimbat, nu-mi gaseam de nicio culoare locul.

Am stat si-am privit mult peretii in intuneric, respirand oboseala si dorinta de somn. Aveam nevoie sa-nchid ochii si sa ramana asa imbracati de Mos Ene, dar nicio sansa. Intr-un final, pe la 3 noaptea am reusit sa adorm, dar m-am trezit de multe ori agitata si visand tot felul de nebunii pe care nu mi le amintesc.

Apoi ziua urmatoare s-a desfasurat destul de complicat, fiind o zi de luni fara somnul meu complet. Am plecat de la birou, cand era deja noapte si atunci am vazut luna plina si mi-am dat seama ca de aici trebuie sa fie agitatia mea interioara, care mi-a stricat pana si somnul de infrumusetare, pentru ca nu e prima data cand patesc asta din cauza lunii, zic eu. Cine stie, poate or fi doar cativa pitici pe creierul meu, dar starea de neliniste m-a ros putin la interior, fara vreun motiv concret.

O stare de frica, de suspans, ca si cum as sti ca ceva rau, urat urmeaza sa se intample, doar ca nu stiu ce. Ca un sentiment de tremur, de neliniste care nu-ti da liniste… Poate s-a deschis vreo poarta pentru varcolaci, vampiri – daca tot e sezonul Twilight peste tot, daca tot e luna plina, poate ar fi cazul sa ma dotez cu niste catei de usturoi sub perna, sau poate sa-mi inlocuiesc gandurile si starile astea cu unele umane domestice, fara povesti / basme si presupuneri babesti… cine stie! Sper sa fie doar niste sentimente ciudate, care vor disparea rapid, fara vreo repercursiune dubioasa. 😀

Voi aveti vreo stare speciala cand e luna plina?