Bebelinul meu e topit dupa plimbarile in natura. Adora sa se uite cu ochii lui mari si frumosi dupa copaci, frunze, oameni, sa vada el tot ce misca, precum o babuta curioasa.
E fascinat dupa tot ce e nou si stiu ca nu e singurul, ci cam toti copiii trec prin etapele acestea. Asadar toata vara am iesit de la prima ora, cu bebe in plimbari prin cartier, spre delirul mamailor care erau aproape socate ca eram singura nebuna cu bebe afara la ora aia. Mamele din cartier, din cate am observat, ies cu bebelinii in dupa-amiaza, seara. Eu prefer aerul proaspat de dimineata si linistea.
Luam micul dejun afara, in timp ce priveste fascinat copacii sau cerul. Acum, ca a venit toamna, frigul, iar soarele nu mai e o amenintare, continuam plimbarile doar ca putin mai tarziu, in jurul orelor 10:00-11.00 iesim. De asemenea bagam o portie de laptic, incercam sa scoatem aerul, dupa care ne motam chipesi in carucior si batem cartierul in lung si-n lat.
Cred ca el e singurul care apreciaza catusi de cat drumurile din Iasi, pentru ca tind sa cred ca ii place sa fie zdruncinat in , unde adoarme ca un ingeras, la caldurica, alaturi de animalutele lui frumoase, eventual cu o mana in stilul Superman si neaparat intr-o pozitie specifica lui: in diagonala, ca drept nu se poate sa stam.
In prima vacanta, la bunicii de la Piatra Neamt, a stat la curte si a dormit, a papat, a ras si s-a bucurat afara toataaa ziua, astfel incat a luat 500gr intr-o singura saptamana (in luna a 5-a). 🙂
E clar ca e foooarte bine sa stea afara, la aer curat pe cat posibil, sa isi creeze si imunitate, sa schimbe aerul, sa se obisnuiasca treptat cu atmosfera de afara, cu aerul racoros, chiar si cu poluarea nelipsita, si totodata sa se bucure si el de lucruri si imagini noi. Cum el este incantat maxim de aceasta activitate am de gand sa i-o ofer cat mai mult posibil, chiar daca stam cu orele pe-afara si facem kilometri (nu putem sta intr-un loc sa privim in continuu acelasi lucru, trebuie musai sa bagam pedale:D).
Eu una ma plimb acum, cat nu m-am plimbat toata viata mea, fiind afona din punctul asta de vedere, dar acum am cel mai bun si frumos motiv sa o fac. Asa ca mamici, sfatul meu e sa va echipati puiutii si sa porniti in plimbaceli eroice cat mai des posibil, oferindu-le astfel ocazia sa-si traiasca propriile povesti, prin toate imaginile pe care le remarca cei mici si pe care voi le puteti “imbraca” cat mai frumos! 🙂
