*RO & English version
Holbăneii au crescut în săli de sport, în cadrul Clubului Preventis Iași, jucând handbal sau joculețe specifice încă de la vârsta de 4-5 ani. Așadar am decis sa suflecăm mânecile și să le îndeplinim un vis: acela de a păși într-o sală de handbal în patria mamă a acestui sport. Și pentru că la noi cerul e limita când e vorba de a investi și pune suflet în dezvoltarea Holbăneilor, am început să caut tabere de handbal și să scriu cluburilor detalii despre puiuți și evoluția lor în acești ani.
Pe lângă faptul că imi doream o tabără mulată pe pasiunea lor, îmi doream un loc în care să nu cunoască pe absolut nimeni, în care să trebuiască să se descurce, să se testeze pe ei în situații noi și complexe din toate punctele de vedere, să învețe din experiențe noi, să cunoască oameni noi, fără a sta lipiți în coconul zonei de confort.
Și răspunsurile frumoase au venit direct de la main coach-ul Clubului FiF, în care ne ghida unde și când putem să îi înscriem pe site-ul federației daneze, cu mențiunea că într-adevăr locurile sunt limitate. Într-o zi, la o anumită oră, s-a dat startul online pentru înscrieri, așadar cu 3 “ferestre” deschise, traducând formulare de înscriere din daneză în română/engleză am reușit să prindem câte un loc pentru fiecare Holbănel la categoria de vârstă specifică.
Bucuria lor – când i-am anunțat, a fost atât de sinceră și frumoasă, de ținut la suflet o viață întreagă. Evident că ea a devenit ireal de amplificată când s-au văzut efectiv în program, în salile de sport, între peste 100 de copii și antrenori danezi, practicând real un vis. Radiau fericire prin toți porii, cum rar mai vezi la copii sau adulți în ziua de azi, chiar daca absolut totul a fost nou pentru ei: limba, copiii, antrenorii, sălile, alimentația, energia. În schimb îi lega pe toți aceeași pasiune: mingea și handbalul, liantul perfect pentru o săptămână de vis.
Și aventura pregătirii a început: pentru că zborul Iași – Copenhaga a fost scos, am luat pentru dus bilete decente către Malmo – Suedia, iar pentru întoarcere bilete de avion Copenhaga-Bucuresti și bilete de tren/autocar până la Iași. In Malmo am stat cazați o noapte într-un apartament superb cu sauna personală inclusă (cadou special de la finuta Erika&Team – super thanks). A doua zi am luat trenul către Copenhaga – 30 minute, și ne-am cazat la Cabinn City Hotel aproape de gara centrala, secția de poliție, piața centrală, Tivoli Gardens. Evident că am bifat și plimbarea la Ikea și pârjoluțele tradiționale.
A treia zi a început aventura reală căci Holbăneii au pășit cu miliarde de emoții în suflete și curiozitate cât casa, în prima lor tabăra de handbal, în afara țării. Au primit pachetul de bun venit cu tricou, minge și sticlă de apă, pe care și-au scris numele. Apoi au început încălzirea cu toții pe melodii tare vesele. Au fost împărțiți în 4 grupe iar în cursul zilelor schimbau sala și trainerii la fiecare sesiune de antrenament (câte 4 în fiecare zi), astfel încât au avut ocazia să lucreze în toate cele 4 săli (inclusiv pe teren de afara) și cu toți trainerii.
Fiind și ziua mea de naștere, emoțiile au fost amplificate, așadar cred că abia spre seara am început să respirăm complet, sa drenăm adrenalina cu toții, să conștientizăm ce traim, să ne bucurăm de experiența completă și totodată de Copenhaga, de joaca din muzeul interactiv The Tube (încă un cadou de la cei dragi – thanks! ).
Danezii întâlniți aici au fost umani, veseli, tare aplecați spre copii, vorbind mult cu ei și explicându-le și jucându-se continuu cu ei. Trainerii le traduceau Holbăneilor exercițiile, iar apoi copiii au început să îi ajute, să le arate ce și cum au de făcut. Programul a fost de la 9 la 15:00, cu pauze de gustărele – banane, mere, pere și pauza de masă, cu meniu inclus, servit în cantina bazei sportive.
Copiii danezi sunt incredibili de veseli și relaxati, inclusiv adolescenții – grupa mare, cum rar mai vezi în zilele noastre. Fetele sunt simple și naturale, fără unghii, gene, machiaj sau altele, ci fete înalte și frumoase, modeste, drepte și demne, prezentabile prin atitudine, postura și multe zâmbete. Băieții sunt ghiduși, puși pe șotii, cu mingea în mână mereu, încă senini și curioși. Au încă o puritate și inocență aparte, care luminează sălile, iar asta cred că se datorează și mind-set-ului avut și filosofiei lor că sportul trebuie să fie distractiv și împreună.
Federația daneză le-a luat un interviu Holbăneilor, fiind singurii copii străini veniți în Copenhaga fix pentru această tabără – surprinși tare și totodată încântați și apreciind eforturile noastre – o altă față a României.
A doua zi erau copii care îi așteptau să le zică de video, că i-au văzut online, curioși și ei că am venit strict pentru tabără, fără să avem rude, prieteni, legături aici. Așa, încet-încet, mai timid la început au început să stea la povești, să se salute, să se aștepte unii pe alții, să se invite la înghețată după antrenament, să își exerseze engleza fiecare dintre ei, să facă schimb de gânduri, impresii și lecții.
În ceea ce privesc exercițiile / antrenamentele se aseamănă destul de mult cu cele făcute de Holbănei în țară, în schimb filosofia lor per total de acasă și dotările / infrastructura sunt la câțiva ani distanță de noi, mai ales într-un oraș că Iași în care acest sport nu a fost chiar o prioritate de-a lungul timpului, accentul fiind pus pe zona universitara și culturală.
Toți copiii sunt văzuți și auziți, lucrează foarte mult pe viteză, rezistență, pe sărituri în înălțime, iar în meciuri cu multe pase rapide – mai ales către posturile extreme. Foarte rar spre deloc vezi faulturi (nu știu dacă am văzut 2), jucând foarte curat și respectuos unii cu alții.
Copiii aceștia respiră sănătate mentală și fizică prin toți porii – fibră 99.9%, mănâncă foarte sănătos și echilibrat, constant au gustărele din fructe și legume la ei, merg zilnic pe bicicletă, citesc – au cărți cu benzi desenate în gențile de handbal, și cel mai important sunt tare relaxați, independenți, bucuroși, curioși, inocenți – copii încă.
Un alt atuu la nivel de sport este viteza lor, se pare că de mici au această calitate, cât din genetică, cât muncită zi de zi involuntar, e clar că îi ajută maxim. Fetele au o viteză incredibilă, iar băieții au forță maximă în brațe deși nu sunt masivi fizic, dar sunt lucrați cu drag și prin joacă, clădiți sănătos.
Ca și concluzii, aceasta poveste a fost un carusel nebun de sentimente și emoții, de stres, de nou și întrebări multe, dar am reușit împreună și nu aș schimba nimic căci sigur va rămâne o amintire grozavă pentru tot restul vieților noastre.
Cu ocazia aceasta ni s-a reconfirmat că munca acestor ani, toate gândurile, planurile, actiunile făcute pe toate planurile, munca tuturor celor care au lucrat la clădirea Holbaneilor se vede pe ei astăzi (antrenorii de handbal din Iași care au sădit aceasta pasiune și bazele – Mihai Timofte și Radu Ciprian, Teacher Magda Bors & Spectrum International School căci fără engleza conexiunile ar fi fost aproape imposibil de creat, etc.), pe modul lor de a face față și a se descurca într-o lume complet nouă. Da, nu a fost deloc ușor, nu e totul roz și de-a gata sau drept în viață, dar această experiență a fost completă din toate punctele de vedere și a meritat din plin pentru ei, pentru noi.
Întoarcerea acasă fu cu împliniri sufletești, cu recunoștință, cu o bucurie incredibilă căci am reușit împreună să realizăm un vis, să fim acolo – unde și când a trebuit. A fost și cu tristețe, lacrimi și regret la despărțire, emoții pozitive căci au clădit aici amintiri frumoase, au legat prietenii – au cunoscut oameni grozavi alături de care și-ar fi dorit să crească și mai mult. Dar cine știe ce le va oferi viața pas cu pas… Never say never. ❤️
Până data viitoare, mulțumim din suflet Danemarca, FiF Club, Federația Daneză de Handbal, dar mai ales Coach Ditte, Sebastian, copiilor și trainerilor pentru aceasta șansă, pentru profesionalism, suflet, organizare, atenția la detalii, cadourile oferite și pentru un exemplu sănătos de sportivitate, prietenie și viața.
Au fost trăiri intense și cu siguranță Holbăneilor le va fi tare dor de tot ce au trăit aici cu toată ființa lor. Până data viitoare, suntem profund recunoscători astăzi pentru experiențele și sentimentele unice dăruite. ❤️
„Handbal cu adevărat distractiv” ❤️🇩🇰👏
English version:
The Happiness Camp – The Fun Handball School in Denmark
The Holbănei kids grew up in sports halls – with Preventis Iași Club, playing handball or specific games from as early as age 4-5. So, we decided to roll up our sleeves and fulfill one of their dreams: to step into a handball hall in the motherland of this sport. And because for us the sky is the limit when it comes to invest heart and soul in the development of the Holbănei, I started searching for handball camps and writing to clubs about the little ones and their progress over the years.
Beyond just wanting a camp that matched their passion, I wanted a place where they would know absolutely no one, where they’d have to manage on their own, to test themselves in new and complex situations from all perspectives, to learn from new experiences, to meet new people without clinging to the comfort zone cocoon.
And the beautiful responses came directly from the main coach of the FiF Club, who guided us on where and when we could register on the Danish federation’s website, with the mention that spots were indeed limited. On a certain day, at a certain time, the online registration opened. With three browser windows open, translating the forms from Danish into Romanian/English, I managed to secure a spot for each Holbănel in their specific age category.
Their joy – when I told them – was so sincere and beautiful, a memory to hold close for a lifetime. That joy became surreal and amplified when they actually saw themselves in the program, in the sports halls, among more than 100 Danish children and coaches, truly living a dream. They were radiating happiness from every pore – a rare sight these days among both children and adults – even though absolutely everything was new for them: the language, the children, the coaches, the halls, the food, the energy. What united them all was the same passion: the ball and handball – the perfect glue for a dream week.
And so the adventure of preparation began. Since the Iași – Copenhagen flight was canceled, we got decent tickets to Malmö – Sweden. We stayed overnight in a superb apartment with a personal sauna included (a special gift from goddaughter Erika & Team – super thanks). The next day, we took the train to Copenhagen – 30 minutes – and checked in at Cabinn City Hotel, near the central station, police station, central square, and Tivoli Gardens. Of course, we also ticked off a visit to IKEA and enjoyed traditional meatballs.
On the third day, the real adventure began, as the Holbănei stepped into their first handball camp abroad with billions of emotions and house-sized curiosity. They received a package with a T-shirt, a ball, and a water bottle, on which they wrote their names. Then they all began warming up together to cheerful music. They were divided into four groups, and throughout the days, they rotated between different halls and trainers for each training session (four per day), so they got the chance to work in all four halls and with all the trainers.
It was also my birthday, so emotions were running high. I think it was only in the evening that we finally began to breathe fully, to let the adrenaline settle, to realize what we were living, to enjoy the full experience and also Copenhagen – including the fun at the interactive museum “The Tube” (another lovely gift from dear ones – thank you!).
The Danes we met here were kind, cheerful, very child-oriented, talking and playing continuously with them. The trainers translated the exercises for the Holbănei, and soon the children began helping each other, showing what to do and how. The daily program was from 9 AM to 3 PM, with snack breaks – fruits – and lunch, served at the sports center’s cafeteria.
Danish kids are incredibly joyful, including the teenagers – the older group – a rare sight these days. The girls are simple and natural – no nails, lashes, makeup or anything like that – just tall, beautiful, modest, upright, and dignified girls, impressive through attitude, posture, and big smiles. The boys are playful and mischievous, always with a ball in hand, still innocent and curious. They carry a unique purity and light up the halls, probably thanks to their mindset and philosophy that sport should be fun and communal.
The Danish Federation even interviewed the Holbănei, as they were the only foreign children who came specifically to Copenhagen for this camp – surprised and delighted, appreciating our efforts (a different side of Romania).
The next day, there were kids waiting to ask them about the video, saying they had seen them online, curious to know that we had come just for the camp, with no relatives, friends, or connections there. Gradually, a bit shy at first, they started chatting, greeting each other, waiting for one another, inviting each other for ice cream after training, practicing English, exchanging thoughts, impressions, and lessons.
In terms of exercises/training, they are quite similar to what the Holbănei do back home, but the overall philosophy and facilities/infrastructure are years ahead of ours. Every child is seen and heard, they work a lot on speed and stamina, and during matches, they favor rapid passes – especially to the wings. Very rarely, if ever, do you see fouls (I might have seen two at most) – they play very cleanly and respectfully.
These children breathe mental and physical health – they’re 99.9% lean, eat very healthily and balanced, constantly snack on fruits and veggies, ride bikes daily, read – with comic books in their handball bags – and most importantly, they are incredibly relaxed, independent, joyful, curious, and innocent – still just kids.
Another athletic asset is their speed – it seems they develop this quality early on, whether by genetics or constant, unconscious practice – it clearly works in their favor. The girls are incredibly fast, and the boys have impressive arm strength even though they are not physically large – they’re built with love and play, raised healthily.
In conclusion, this story was a wild carousel of feelings and emotions, stress, novelty, and many questions, but we made it through together, and I wouldn’t change a thing – it will certainly remain a treasured memory for the rest of our lives.
This experience confirmed once again that all the work over these years – every thought, plan, action, and the efforts of everyone involved in building up the Holbănei (the handball coaches from Iași who planted this passion and laid the foundations – Mihai Timofte and Radu Ciprian, Teacher Magda Bors & Spectrum International School, because without English the connections would have been almost impossible to create,” etc.) – can be seen in how they managed and adapted in a completely new world. Yes, it wasn’t easy at all – life isn’t all rosy or handed to you – but this experience was complete in every way and more than worth it, for them and for us.
Coming home was filled with soulful fulfillment, gratitude, and incredible joy because we succeeded together in fulfilling a dream – being there, when and where it mattered. There were also tears and sadness at parting, but positive emotions – they built beautiful memories and friendships here, and we met amazing people they wish they could grow up with. But who knows what life will bring, step by step… Never say never. ❤️
Until next time, we thank you from the bottom of our hearts, Denmark, FiF Club, the Danish Handball Federation, and especially Coach Ditte, Sebastian, the children, and the trainers – for this chance, for your professionalism, heart, organization, attention to detail, and for being a healthy example of sportsmanship, friendship, and life.
These were intense emotions, and the Holbănei will surely miss everything they experienced here with all their hearts. Until next time, we are deeply grateful for the unique feelings and experiences gifted to us. ❤️
“Handball that’s truly fun” ❤️🇩🇰👏
