A venit momentul in care reinvatam sa pasim afara, sa respiram aer fresh prin toti porii direct din natura, sa ne acomodam cu viata exterioara.
Ce ne-a invatat pe noi carantina si izolarea asta?
1. Cat de mult iubim si simtim chemarea naturii, aerului, soarelui, apelor, pietrelor, frunzelor… dorului de duca #haihui in sange, care ne poate reincarca incredibil cu orice ocazie. E hrana pura pentru sufletele Holbaneilor, clar!
2. Linistea sufletului si optimismul merg pas la pas. In general se zice ca oamenii atrag ceea ce trebuie, ceea ce sunt sau ceea ce emana. Atat timp cat esti ok interior, chiar si intre peretii unui apartament poti visa si spera. Asadar exista sanse de izbanda atat timp cat corpul ni se odihneste, mintea ni se linisteste iar inima ni se bucura... oricare ar fi pentru fiecare dintre noi sursele.
3. Parintii sunt ingeri pe pamant, cu puteri speciale care stiu sa rabde chiar si atunci cand nu te pot imbratisa pentru a (te/se) proteja, care lupta, rabda si isi privesc cu dragoste si dor de la distanta nepotii, spre binele tuturor.
4. Rabdarea pe care (desi nu pare) o avem cu totii ascunsa undeva in adancul sufletului, e posibil sa fie salvarea in astfel de cumpene, de situatii neprevazute.
5. Paranoia si teama de a nu vedea din nou o masca de oxigen pe chipul vreunui copil e de zeci de ori mai puternica decat orice dorinta sau dor de socializare fizica. Si tot paranoia asta sau constientizarea unui rau, te poate face sa stai la distanta, sa te feresti cat poti de bine si mult. Calci temator la fiecarea iesire din casa si te reacomodezi treptat, pasi marunti si cu frica de tot ce inseamna viata inconjuratoare, caci stii ca pericolul nu a trecut. Dar stii si ca nu va trece prea curand, asadar unii mai devreme altii mai tarziu, vom invata sa traim cu el, cu frica, dar si cu speanta ca va fi bine… cumva.
6. La orice varsta ai fi, poti reinvata sa traiesti, sa respiri, caci conteaza cat de independent stii sa fii ca individ, ca familie si care e motivatia interioara a fiecaruia dintre noi si cat de deschisi suntem la nou, la schimbari de planuri, la reconfigurarea traseului initial.
7. Stii ca poti sa faci in continuare lucrurile hodoronc tronc (cu niste limite decente) si ca nu e nevoie mereu de planuri si organizare in cele mai mici detalii. Ca pur si simplu trebuie sa te mai lasi dus de val, ca poti impacheta niste haine, dezinfectanti, mancarea de prin frigider, motorina in rezervor, declaratia cu “trasee montane judetul X” si pleca #haihui catre necunoscut. Stii ca poti opri pe drum, acolo unde vezi natura pura si frumoasa pastrand distantarea de alti oameni, ca te poti caza acolo unde poarta e deschisa, dar masini in parcare sunt putine sau deloc, ca poti visa cu ochii deschisi, chiar si de la distanta.
8. Exista sanse mari sa devenim sau sa crestem o generatie usor dezumanizata, care va tine la distanta oamenii de frica, de obisnuita, de siguranta, dar poate care va aprecia mai mult o imbratisare sincera si rara atunci cand o va putea primi sau oferi.
9. Deciziile pe care le iei pentru tine si pentru cei dragi sunt grele si fara nicio garantie, in orice directie ai alege sa pasesti. Nu legile, nu amenzile, nu amentarile armate trebuie sa ne faca sa constientizam un pericol, ci simpla constiinta, educatia si respectul fata de noi si fata de cei din jurul nostru. Pentru toata lumea e o etapa noua, o testare in fata neprevazutului si necunoscutului, in care fiecare ne cantarim si reanalizam deciziile asa cum consideram mai bine si sigur pe termen lung.
10. Nimic, absolut nimic pe lumea asta nu e mai de pret ca sanatatea – corpului si sufletului! Ai grija de tine! Ai grija de cei dragi! 🙂
