Bebe si caciulitele cu atitudine

0
569
views

Daa, de bebe mic mic mic, proaspat aparut in lume, prichindel si-a aratat personalitatea cu privire la montatul caciulitelor pe cap si pastrarea sosetelelor in picioare (pe care n-am reusit sa le prindem de picioare inca – daca sunt pantaloni cu botosei ne luptam mai mult, pana tragem de pantaloni cu totul, dar nu ne lasam usor, cred ca urmeaza varianta de sosete cu bretele de incercat). 😀

caciuli crosetate ren sarbatori craciun povesti la gura sobei

La inceput era un adevarat ritual pusul caciulitelor: ai reusit sa pui caciula, ai si iesit cu el pe usa, ca altfel incepea taraboiul. Ai iesit pe usa apartamentului cu el, s-a si lasat linistea, totul e pufos, e zen, parca nici nu a fost vorba de vreo caciula in decor.

De cand am mai crescut, ori ne mai descurcam singurei cu sucitul ei pe ochi (daca nu reusim scosul definitiv din prima), ori ne lasam pagubasi ca deja suntem afara cand ni se pune (cineva a invatat ceva din toata experienta asta), ori pur si simplu am gasit ceva de rontait la ea (vreun motoc, snur, ata, etc.) si asta e de bine

Ceea ce conteaza cu adevarat este ca suntem chipesi, ca ne ies ochii in evidenta, cand purtam caciulite haioase si mai ales de sezon – ca cele de iarna, cu simboluri specifice, ca cele realizate de Povesti la gura sobei care sunt absolut fenomenale, dulci, dupa cum va puteti convinge singuri doar zarindu-le, pentru ca asa ne-au cucerit si pe noi si evident ca nu ne-am putut abtine sa nu avem asemenea piese in garderoba de iarna a lui bebe si astfel atragem privirile cu mocuta noastra incadrata de aceste accesorii pe masura. (PS: daca sunteti in pana de idei acestea pot fi cadouri perfecte pentru copilasii din jurul vostru de la Mos Craciun, Mos Nicolae, etc.) 😀

caciulite crosetate cadou mos craciun mos nicolae iasi

Asadar daca reusim sa atragem privirile inseamna ca  pasiunea noastra numarul 1 (a lui bebe in principal), de a fi priviti de oameni, de a mustaci la ei si ei la noi, de a ne “holba” intens la ei si-a le sorbi vorbele, efectiv, este bifata, deci merita orice sacrificiu posibil, chiar si tinutul caciulitelor pe cap, mai ales ca de obicei accepta cumintel ce face mama, pentru ca deocamdata detin papa si acolo unde e papa si dragoste, e fericire suprema. 🙂

In concluzie, dupa ce (eu, mama) m-am prins care e treaba cu aceste caciuli si le montez cand e cazul – adica spre iesirea din casa pe cat posibil, atunci bebe sta potolit, mai roade din motoci daca e cazul, se aseaza chipes si tantos… pe principiul “la frumusete, suferi putin” si cum pe prima parte a vorbei o detine de la natura, se pare ca se lupta si cu a doua parte a vorbei, reprezentata de micile lui sacrificii de a accepta totusi caciuli si sosete in dotare.

E clar ca bebe este un omulet mic, dar cu pareri proprii, iar aceste caciulite se pare ca ii plac tare mult, tocmai pentru ca au atitudine si sunt funny si simpatice ca el. Si tot ca el, se incapataneaza sa arate atat de bine (ele pe crestetul copilasilor, el in brate la mami), incat si bebe le accepta mai usor, ii devin dragi, lumea se uita zambind la ele si inclusiv la el, deci bebelin e fericit complet. Si cum spuneam, daca mai au si motocei de savurat, precum plusurile lui delicioase pe care evident ca le iubeste pentru ca le poate rontai si caciulitele devin astfel accesoriile perfecte si in trend. 🙂

Bebeii vostri accepta caciulile? 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here