Ce ne mai tine in aceste locuri, pe noi, cei tineri, inca?

0
463
views

Comisia Europeana a lansat un proiect cu o durata de 3 ani, concretizat in campania cu numele “Do The Right Mix”, care se desfasoara in toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, plus Norvegia, Islanda, Liechtenstein si Croatia. Asadar, acesta este un proiect ce se implementeaza si in Romania printre multe alte proiecte si evenimente frumoase, ce inca isi mai fac loc in programul tarisoarei noastre.

Frunzarind pagina de facebook a comunitatii Do The Right Mix Romania (ce are ca obiectiv principal promovarea avantajelor combinarii diverselor forme de deplasare in mediul urban si isi propune sa faca cunoscut faptul ca, folosind pentru fiecare calatorie cel mai potrivit mijloc de transport, oamenii pot sa-si imbunatateasca sanatatea si situatia financiara si pot contribui la protejarea mediului), mi-au venit in minte cateva ganduri si o nedumerire, care oricum macina de ceva vreme in mine, care oricum a fost amplificata in ultima perioada de toate intalmplarile nefericite din tara noastra, in care tinerii au inceput sa “ne moara” din cauza unui sistem putred de la radacina: Ce ne mai tine in aceste locuri, pe noi, cei tineri, inca?

mobilitatea urbana marsul biciclistilor do the right mix romania

Sursa foto: Vitalie Brega – Do The Right Mix Romania

Hmmm… si-am incercat sa imi raspund:

  • familia si prietenii, oamenii dragi din jurul meu;
  • comoditatea;
  • teama de mult nou;
  • frica de a o lua de la zero din toate punctele de vedere, poate;
  • teama de esec;
  • frica de instrainare, de a fi un intrus in “acasa” altora;
  • speranta ca poate se trezeste si tara mea, de la mic la mare si ca intr-o zi, nu prea departe, ne va fi bine si acasa;

time to wake up urbancusp

Sursa foto: Urbancusp.com

Apoi m-am gandit ce imi lipseste in toate ecuatia asta si ce anume m-ar face sa plec unde vad cu ochii:

  • sistem de sanatate vechi, comunist, mizerabil aproape, in care pacientii si cadrele medicale lupta zi de zi cu sistemul si cu noi insine;
  • sistem de invatamant prost, cu accent pe aspecte complet inutile – complet la pamant, din punctul meu la vedere ca metodologie si programa;
  • sistemul comunist si birocratia infernala care bantuie in majoritatea institutitiilor statului;
  • infrastructura terestra aproape lipsa sau cu maare defectiuni, minusuri si nesimtire cat incape pe banii nostri;
  • mijloacele de transport in comun care au ajuns o bataie de joc mai ales in orase ca Iasi, dintr-un est al Romaniei uitat de lume, deci practic avem parte de o “deplasare urbana” cu mare dificultati;
  • extrem de multa parte a societatii (a omului de rand, de jos, din popor – nu ma refer aici la clasa politica) needucata din multe puncte de vedere, fara bun simt, fara deschidere spre viitor, spre lumi civilizate, fara simt civic, care vaneaza profitul imediat, interesul personal care este si-asa putin, care inca merge pe sistemul “capra vecinului”;
  • suntem un popor de limitati – needucati in proportie extrem de mare, cand vine vorba de persoanele cu handicap, cu probleme de sanatate, care de multe ori suntem in stare sa ridicam gravide de pe scaunele din autobuz, sa intram in fata lor la cantina, sa nu intindem mana unui om cazut, sa nu ajutam sa urce in autobuz o persoana in scaun cu rotile, etc.
  • ne batem joc de ultimele avutii naturale pe care le-am primit gratuit de la mama natura, care ne-a inzestrat cu multe, dar pentru ca nu am fost in stare sa ne gestionam corect resursele, astazi, maine vom ramane si fara acestea din lipsa asumarii responsabilitatilor, din lene sau comoditate, din indiferenta, din inconstienta, din nesfarsitul interes pentru ban, pentru castigul rapid si palpabil, fara a ne gandi la ce costuri vor atrage toate aceste decizii, peste ani;
  • o clasa politica care s-a tot organizat an de an in diferite nume si forme de partide politice, care au stiut sa se acuze unele pe altele, in loc sa isi uneasca fortele si mintea sa faca ceva concret pentru tineretul care astazi isi face bagajele si pleaca scarbit din propria lui casa, pentru ca nu mai poate suporta bataia de joc;
  • pana si responsabilii cu sufletul, cu religia, cu caldura umana au trecut de partea banilor, averilor si si-au pierdut pe drum sufletele si vocatia intr-o societate cu nevoi mari;
  • suntem tot mai avari, tot mai dependenti de averi, sa adunam cat mai mult, sa vada ceilalti ca avem case, masini luxoase, etc. dar uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte, de timp cu prietenii, cu familia, cu copiii nostri, uitam sa daruim din mult-putinul nostru si celor care nu au nici atat;
  • o presa care nici macar nu isi propune sa educe corespunzator, sa ghideze pas cu pas catre alte tinte – poporul acesta ramas in secole distanta din multe puncte de vedere si care prefera sa faca rating cu funduri dezgolite, cu buze botoxate, cu scandaluri de 2 lei regizate, pentru ca asta prinde la genul asta de oameni, iar daca romanul asta cere, asta ii dam. Dar cum ar fi sa nu mai dea nicio televiziune astfel de “mondenitati” in exclusivitate? Cum ar fi sa dea doar exemple de copii, de tineri, de oameni care au realizat cu adevarat ceva prin munca, prin respect si bun simt? Nu s-ar mai uita poporul la TV sau de nevoie s-ar uita la ce i se va oferi? Azi se va uita scarbit, maine dezgustat, poimaine indiferent, dar treptat va invata ca asta e normalitatea pe care va incepe sa si-o asume de voie sau de nevoie si astfel poate am avea o sansa sa iesim din lesa? Ar fi un castig pe termen lung pentru intreaga societate care vrand – nevrand, incet – incet s-ar reeduca putin cate putin. Dar pentru asta e mult de munca… si de ce sa o faci, cand poti continua sa tii poporul prost, sub papuc, sa poti sa-l manevrezi cand si cum vrei? De ce sa ne trezim? Ca sa ne cerem drepturile? Lasa ca e mai bine asa, multi si prostiti.

mobilitate mersul pe jos

Eii poate toate acestea au mers cu brio pana acum, fara pic de deranj, de crasnire, dar simt si am increderea ca incet – incet lucrurile acestea incep sa scartaie si sunt convinsa ca intr-un fel sau altul, va veni o zi in care, pas cu pas, noi si ai nostri urmasi care am vazut ca se poate trai si altfel, in afara acestei bule de “prostie” in care tot se incearca sa fim tinuti legati, le vom rade de la radacini toata birocratia si manipularea si nesimtirea.

Asta, daca nu va fi prea tarziu, daca nu vom fi deja plecati departe de case, in civilizatii care ne vor “infia” de voie, de nevoie.

Pe voi ce va mai tine aici?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here