Vei fi acuzata!

0
559
views

…intr-un mod mai mult sau mai putin placut:*

  • ca nu-l imbraci cum trebuie (prea gros / prea subtire, da caciula, da fular, da sosete,  da papuci, batista pe ochi, etc.);
  • ca nu-l hranesti cum trebuie (ba prea des, ba prea putin, ba nu se satura din san, ba de ce dai lapte praf, ceai, apa?, de ce ii dai asa tarziu mancare solida?, de ce nu ii dai mar cu biscuiti?, de ce ii dai branza calcica?, de ce ii mai dai lapte praf?, de ce nu are un program de mese?, de ce mananca noaptea?, de ce nu-l trezesti sa manance?, de ce ii dai pasat? de ce nu-i dai bucatele?, etc.);
  • ca il scoti afara cand nu trebuie (de ce il plimbi asa dimineata, asa tarziu, nu vezi ca-i frig, a plouat, e ceata, etc.);
  • ca nu vrei sa ceri ajutor sau din contra, ca nu ai motiv sa te plangi daca ti-ai dorit copil;
  • ca nu-ti faci suficient timp pentru familie, prieteni;
  • ca nu vrei sa vorbesti, sa povestesti, sa comunici cu cei din jurul tau problemele si ii indepartezi, sau din contra, daca vorbesti atunci esti criticata, comparata, marginalizata, etc. si ar trebui sa nu dai detalii celor care nu te inteleg oricum;
  • ca citesti prea multe carti sau ca nu te informezi suficient;
  • ca l-ai scos intre prieteni, oameni prea devreme sau prea tarziu – de aia plange la straini;
  • ca arunci banii aiurea (de ce ii cumperi atatea haine, jucarii, carti, biberoane si ustensile speciale de hranire, scaun la masina, lenjerii, detergenti si cosmetice speciale, etc., nu-i trebuie, esti pretentioasa);
  • ca doarme prea mult sau prea putin si unde nu trebuie (in patut / in patul vostru / in camera lui);
  • ca e prea frig / cald in casa, la baie si-o sa-mbolnavesti copilul;
  • ca-l tii prea mult in brate, in carut, in patut, etc.;
  • ca nu i-au iesit dintii inca (nu-l hranesti cum trebuie, nu-i dai suplimente, etc.);
  • ca ai momente in care esti nebuna, pretentioasa, depresiva, alintata, prea sensibila, paranoica, etc.;
  • ca iti bati joc de sanatatea lui (alegi prost si iresponsabil ba doctorii, ba spitalul, ba tratamentele, etc.);
  • ca il lasi sa-si molfaie degetele si jucariile;
  • ca sterilizezi prea des biberoanele sau ca nu sterilizezi destul de des toate lucrurile – jucarii, etc.;
  • ca esti obsedata de fiecare fir de praf sau ca nu aloci destul timp sa faci ordine-luna;
  • ca te agiti prea mult (ca ce mare branza faci, ca a mai nascut lumea copii, nu esti prima nici ultima);
  • ca stai acasa, in loc sa produci bani (de ce nu te intorci la munca mai devreme, de ce nu faci ceva cat stai acasa, etc.);
  • ca nu mananci cum / ce trebuie (ai slabit prea tare, ca nu ai slabit deloc, etc.);
  • ca te joci prea mult cu el sau ca nu ii acorzi destul timp;
  • ca il iei in vizite cu tine, sau ca nu-l iei cu tine, etc.
  • ca trebuie sa-i vorbesti ca unui adult, inca de cand e bebe sau eventual sa-i dai ordine, pedepse;
  • ca ar trebui sa fie mai gras, mai slab, mai inalt, sa mearga, sa vorbeasca, sa faca tumbe, sa cante la pian deja, dar tu esti inconstienta, dormi in papuci, nu-l ajuti suficient, nu te uiti si la alti copii de varsta lui, etc.;

super mama in ochii copilui tau

Sursa foto: Pinterest – Jamie Lynnie  & Mediawebapps.com

Cate si mai cate…astfel de pareri vei mai auzi (sau le vei simti in priviri) la adresa ta sau a mamicilor din jurul tau, si cu toate astea TU, trebuie sa ramai zen, sigura pe tine, pentru prichindelul tau, pentru ca stii ca in adancul sufletului tau, faci TOT ce consideri si simti ca e mai bine pentru bebelul tau, dupa toate parerile, articolele, cartile din jurul tau. Si asta e ce conteaza! Da, vei face greseli si din ele vei invata. Tu, ca mama, te-ai nascut odata cu bebelul tau, asadar inveti si cresti ca mama, odata cu el.

Acum, vazand asemenea lista (o mare din parte din aceste acuzatii fiind facute de alte mame, de cele mai multe ori, unele din prea mult zel de ajutor, altele din pura rautate sau inconstienta), aproape inteleg de ce suntem pe limita depresiei uneori. 😀 Cred ca depinde cat de mult permitem celor din jur “sa ne ajute” sa ne pierdem increderea in noi, ca si cum scopul nostru ar fi sa le facem rau propriilor copii.

Inainte de mame, de femei, suntem de fapt oameni simpli, fiinte fara super-puteri, dar care luptam pentru ele si-ncercam totodata sa ne adaptam cat mai bine si repede posibil la noua viata si sa aducem o mare parte si din vechile obiceiuri/activitati aici, astfel incat sa multumim pe cat posibil pe toata lumea, dar din pacate nu e deloc la fel de usor precum pare.

Da, poate toate vorbele astea te vor supara, te vor face sa te simti rau, cazuta, singura, trista, speriata, marginalizata, dezamagita, dar vei sti doar uitandu-te la al tau bebelus, ca faci o treaba buna, orice-ar spune si crede cei din jurul tau… si asta iti da putere sa mergi mai departe si sa speri ca la un moment dat vei fi inteleasa si apreciata poate pentru lupta ta, sau macar vei incepe sa te simti din nou confortabil in propria-ti piele.

La inceput probabil iti va fi mai greu, dar te vei obisnui si vei deveni aproape imuna cu timpul, pentru ca vei prinde siguranta si curaj, iti vei cunoaste copilul tot mai bine si el pe tine si apoi totul va decurge cu mai multa incredere din partea ta, asupra rolului tau. Felicitari! Oficial, ai intrat in randul mamelor si simt ca e doar inceputul…! 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here