Cum a renuntat bebe la suzeta singur, constient si din proprie initiativa?

1
1706
views

Si-acum o serie de comentarii si discutii despre paranoia, despre sabotare mancarii si alaptarii, despre conditionarea iubirii etc. vor putea curge in sufletul si patratelul meu de online.

Nu e problema. M-am obisnuit cu ideea românului de a sari la beregata altuia cum prinde o portita si mai ales de a transforma tantarii in armasari. Va spun cu fiecare ocazie ca extremismul dauneaza grav sanatatii. In orice domeniu, dar cu atat mai mult in ceea ce priveste cresterea copiilor.

Da, varianta cea mai ok si sanatoasa si usoara este ca bebelinii sa nu tocaie altceva in afara de san. Asta e varianta ideala! Dar nu e batuta in cuie, nu e cu taieri de capete si exagerari.

Asadar eu va voi povesti varianta mea de poveste traita, buna sau nu, asa fu sa fie de aceasta data. Poate socant, dar David a rontait cu drag si implicare o suzeta urata. Pana la 3 ani si 4 luni cu aproximatie. Da, de pe la 1 an si jumatate – 2 ani si pana astazi o rontaia doar la gradi cand avea vreun of! si la somn (acasa si la gradi).

Din punctul meu de vedere suzetele sunt de ajutor pentru prichindei si parinti in special in momentele cu eruptii dentare. O buna bucata, de la ultimele masele, suzeta era odioasa, caci se taiase in varf si auzisem incurajari ca asa va renunta sigur ca il va deranja varful ala rupt. Eii pomeneala! Nicio treaba! O rodea la somn pana adormea si apoi o imprastia prin pat, iar noaptea si-o mai cauta uneori.

Cum renuntam la suzetaDavid a fost alaptat pana la 5 luni si jumatate, el avand un istoric medical cu o operatie la stomac, cu probleme de greutate si asimilare, etc. dar de rontait, tocait, baga orice ii dadeai mititelului: de la san, la multe tipuri de lapte praf antiregurgitari, pana la solutia de bariu (a baut-o cu biberonul de nu-l puteau opri, cand i-am facut radiografia tranzitului), sau suzeta, protectii de silicon pentru mameloane, etc.

Mandruta, bebelina nr.2 e alaptata exclusiv pana acum ~ 1an si continuam cu incredere, fara sa accepte vreun neam de suzeta. In schimb isi tocaie cu pasiune degetul mare de la mana dreapta (si l-a muscat o data cu cei 2 dintisori si tot nu renunta la tocaitul lui, desi plangea de usturime si continua tocaitul). Sincera sa fiu as fi preferat suzeta, am incercat vreo 4 tipuri si niciuna nu i-a fost pe plac, asadar am renuntat si am lasat copilul in pace, ca stie mai bine ce o relaxeaza, deci nu am de gand sa o terorizez nici pe ea, daca se simte alinata de aceasta tocaiala de deget.

Deci daca suzeta i-ar sabota atat alaptatul de ar sta copilul flamand din cauza cauciucului si e asa o sperietoare exagerata, eu ce sa ma fac cu degetul copilului tocait cu muuult mai multa vlaga decat orice suzeta? De taiat eu nu il tai. De dat cu chimicale nu il dau.. Doamne feri de toate trasnaile din popor. Am incredere ca vom depasi cu rabdare si etapa ei.

Asadar da, poate sabota, poate in cazurile extreme, si da poate sunt odioase cauciucurile si da inchid gurile copiilor… dar cu toate acestea eu cred ca si cel mai inversunat fan de suzete o va scuipa de toti peretii daca are un motiv dureros sa strige / sa planga, daca ii e foame, etc. Copiii nu sunt prosti, nu pot fi fraieriti cu cauciucul. Eu refuz sa cred asta.

In schimb, stiu sigur ca orice obiect care ii da copilului o liniste, o stare de siguranta, prin care isi poate descarca mai usor anumite frici, frustrari sau oboseala sau orice sentiment mai puternic trait, il ajuta sa fie depasit, atunci e bine de tinut aproape pentru confortul psihic al strumfului, fie degetul, suzeta, paturica de somn Coco, care e nelipsita si s-a tinut mereu aproape de sufletul lui David, sau orice alt obiect fie el cat de mic sau mare (ex. o sanie, tricou parinte, plusuri, etc). Iar asta NU E O RUSINE! 

Paturica somn

Dupa ce au mai fost discutii despre suzeta si era destul de categoric ca nu e pregatit sa se desparta cu ea, am spus ca vom astepta ca si in celelalte etape importante de depasit (ex: renuntarea la pampers), sa vina natural si de la el initiativa, fara a-l grabi, fara a face presiuni categorice nici acasa si nici la gradi.

Asadar intr-o sambata s-a culcat de pranz micul cetatean, cu suzeta si Coco. S-a trezit, a papat si a spus deodata “Ma duc sa duc suzeta la cosul de gunoi ca sa ajunga la vecinu’ in tavan, prin magie. Eu sunt barbatut mare. Am bicicleta.”

Initial m-am blocat: ce ma fac, e pregatit cu adevarat sau e vreo euforie de moment? Se pare ca EU nu ma simteam pregatita sa renunte la suzeta. Cum adoarme el seara? O s-o ceara sigur. Din gunoi nu pot sa o scot ca incalc regula casei. Asta e. Dam inainte. Felicitam omuletul pentru decizie si ne bucuram.

Eiii si vine somnul de seara, si zice micul omulet “Vreau suzeta!” Si ii zic zambarind “Mey mami, pai ai facut tu magie si a plecat suzeta in tavan la vecinu’ ca are bebelusi. Ti-a iesit magia, asa e?”

El tot mandru: “Da mami. Ma pricep la magie, ca baietii mari. Putem sa cumpalam alta suzeta frumoasa?” “Mami, nu cred ca exista suzete pentru 3 ani, cred ca nici pentru Bya nu mai exista suzete. Ca tocmai implineste 1 an.” Si rade jugubat “Eii chiar nu exista…? Stii, Dalius, plietenul meu, il stii? Da da, Dalius are o masina care se face robot. Vleau si eu una, mami!” Eu, parca salvata: “Eiii asa da, mami. Uite o idee de cadou grozava este asta. Asa ca de barbatei. Maine mergem impreuna sa cautam o masina de asta robot ca o meriti din plin, barbatutule.”

M-a costat ideea asta cat 3 suzete bune, dar fericirea lui a fost nepretuita (a inlocuit suzeta cu ea, o ia la somn, e noua lui etapa) si bucuria noastra pe masura, caci am avut incredere si rabdare si micul cetatean si-a depasit aceasta etapa singurel si din proprie initiativa, fara presiuni sau amenintari sau alte prostii comuniste.

Psihicul si linistea propriului copil conteaza cu adevarat, nu rusinea si barfa! 

Ai rabdare

Inca o data bebe ne-a dat o lectie maxim de frumoasa: ai incredere in propriul copil! Si rabdare, multa rabdare cu fiecare etapa!

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here