Cum am renuntat la pampers si scutece in 2 zile?

0
1610
views

Vorba aia pe care o veti auzi e sfanta: “cand e pregatit“. Ea vine in combinatie cu “nu grabi copiii” si “incurajeaza-i pasii“.

Asadar in jurul varstei de 2-3 ani, copiii incep sa simta ca fac pipi si nu se aseaza pe olita robotic, ci constient. Asta e si ideea de a nu fi grabiti. Abia dupa 2 ani organismul e pregatit, in rest e doar o etapa sistematica, impusa, care nu e foarte sanatoasa si care din contra poate avea efecte negative asupra copiilor.

Dar iata cum a fost la noi: pe la 2 ani i-am luat olita si i-am aratat-o, ne-am imprietenit cu ea, statea pe ea dar nu facea nimic. Nici nu aveam asteptari. La gradi avea colegi mai marisori si a inceput sa ceara si el sa faca la olita ca ei. Anunta mereu cand facea scaun. Asadar pe la 2 ani si vreo 3-4 luni am zis ca suntem aproape de etapa asta, pe care mi-o imaginam una foarte lungaaa.

Eii dar mai aveam si alarme false, ca asa e la inceput. Noi il incurajam mereu chiar daca facea ori ba, dar nu toata lumea intelege asta. Asadar am avut un episod cand cineva a facut o gluma nevinovata, de altfel: “nu a facut, m-a pacalit.”

Cum am renuntat la pampers si scutece

Sursa foto: Pottytrainlulu.com

Desi pe moment noi am zis ca nu-i nicio problema, uneori iese, alteori ba, ca e foarte bine ca incerca, desi nu parea sa zica nimic sau sa-l deranjeze ceva anume din “glumita” respectiva, din acel moment nu a mai anuntat nicio clipa mersul la baie, nu a mai vrut nici olita, nici reductorul, daca il intrebai zicea ca nu merge, ca face in pampers. Deci nu ne-am intors de la capat, de la zero… ci am ajuns la ceva etapa cu minus.

Deci da, copiii sunt foarte atenti si sensibili la ceea ce le transmitem: vorbe, priviri sau gesturi. Am incercat sa-i explicam ca si noi adultii uneori facem, alteori nu. I-am luat o carte speciala care l-a incurajat si a reusit sa mai stea de cateva ori, sa faca cei 5 pasi (doar ca era tare dezamagit daca nu iesea repede ceva, drept pentru care ma gandeam sa ii picur apa sa creada ca a facut, porneam apa la robinet sa-l ajute, ii distrageam atentia la ridicat pantalonasii ca sa nu vada olita goala). Chiar si fetele de la gradi il incurajau cu cei 5 pasi, dar blocajul era instalat si nu a avut rezultat nici cartea, pe termen lung.

Desi in adancul sufletului te ingrijorezi si te gandesti ca nu veti scapa in veci de pampersi, totodata trebuie sa te incurajezi sa crezi in puiul tau. Asadar am renuntat si acasa si la gradi la idee si mi-am spus clar ca va face cand se va simti pregatit. Il mai intrebam ocazional daca vrea la baie si daca zicea nu, treceam repede peste subiect, fara sa-l mai dezbatem.

Prin Carrefour fiind, ne-a spus ca vrea si el chilotei cu Mickey si cu Fulger (avantaj mers la gradi in colectiv cu prichindei). I-am luat, fara sa clipim, chiar si cu Minioni. A mers mandru prin tot Centrul Comercial Felicia, pana la masina si prin fata blocului, cu chilotii lui noi cu Mickey in mana, in semn de victorie.

Acasa i-am spalat, i-a asteptat incantat sa se usuce, iar din acel weekend = 2 zile a renuntat complet la pampers ca el are chilotei cu Mickey pe care nu ii uda. Si astfel am ramas cu pampers doar la somn – aici nu am nici cea mai mica intentie de a-i scoate, ca sa il trezesc sa faca pipi – are timp o viata.

Asadar el a fost pregatit complet sa isi inteleaga reactiile organismului (si scaun si pipi) la 3 ani si vreo luna maxim, fara presiuni, fara munca robotica, ci constient. Si da, am avut marele noroc, desi apare aproape incredibil si pentru noi, dar toata trecerea a fost in 2 zile, fara a fi lasat in fundul gol prin casa cu lunile, fara a face prin toata casa surprize si pentru el si pentru noi, cu saptamanile.

L-am mai convins noi sa punem pampers cand am plecat la drum mai lung cu masina, dar daca e treaz, ne pune sa oprim, ca face pipi afara.

Au mai fost apoi mici accidente de pipi, dar cred ca in cele 3 luni de cand suntem pe chiloti normali (deja se duce singurel cand simte si face pipi din picioare ca barbatii) si pana acum, daca au fost 3-5 astfel de momente din prea multa joaca.

Si chiar daca sunt, nu facem caz, nu ne agitam, nu e absolut nicio rusine (nici nu suport expresiile de genu’ spuse copiilor), are tot dreptul si intelegerea noastra, schimbam si mergem mai departe. Crestem si ne invatam organismul de buna voie!

Cam asta fu experienta noastra, care ne-a confirmat inca odata ca un copil nu trebuie fortat, grabit, ci trebuie avuta rabdare si intelegere pentru a-l sustine sa-si traiasca etapele cand se simte pregatit, natural si constient.

In concluzie, la noi, la bebe 1 reteta a fost: rabdare, rabdare, rabdare, chiloti cu Mickey si copii / colectivitate. 

La voi cum a fost experienta aceasta?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here