Asteptarile dezamagesc

4
3351
views

Bantuind prin online am gasit acest paragraf, pe Facebook, care m-a pus pe ganduri si mi-a explicat anumite situatii pe care le-am trait, in care poate m-am gandit mai mult la propria persoana, la ce asteptari aveam de la cei din jurul meu, decat la dorintele si fortele acestora: “Nu sunt ceilalti care ne dezamagesc ci doar asteptarile noastre pe care le aveam in legatura cu ei, caracteristicile pe care noi le-am atribuit si pe care nu le poseda, desi au altele pe care nu le cantarim si care nu ne intereseaza pentru ca de fapt pretindem comportamente si moduri de a actiona care in realitate sunt de fapt ale nostre si nu ale persoanelor cu care interactionam. Nu sunt ceilalti care ne dezamagesc , ne amagim singuri cand credem ca am inteles totul despre cei din jur si in realitate nu intelesesem nimic.”

Sunt atatea momente in care reactiile celor din jurul nostru ne socheaza, cand ii vedem pe acestia schimbati, indiferenti, distanti, tristi, veseli peste masura, etc. De cate ori ne-am oprit o clipa sa ne gandim daca problema e la ei sau la noi, la faptul ca avem asteptari prea mari, ca avem reactii exagerate, ca lucrurile in viata se intampla din mai multe directii, ca nu avem niciun drept sa cerem, fara sa daruim? E atat de usor sa gasim vinovati pentru esecurile si supararile noastre, dar tot atat de usor ar trebui sa ne uitam in oglinda si sa ne revizuim propria persoana, principala vinovata, de cele mai multe ori, pentru asteptarile avute.

Asteptam de la cei din jur sa fie deschisi cand noi suntem reci ca gheata, asteptam sa ne imbratiseze si sa ne stranga in brate, dar noi nu suntem aproape de ei cand au nevoie, ne asteptam sa primim mult si sa oferim cat mai putin, urmand a ne intrista si acuza cand acestia obosesc sa ne faca pe plac, asteptarile exagerate.

Si da, in continuare cred ca vorba mamei e adevarata ca “Dumnezeu e sus si vede! El nu uita!” si binele si raul pe care le faci celor din jur, vor fi mai devreme sau mai tarziu “rasplatite”. De asemenea incerc, pe cat posibil, ca in momentul in care mi se intampla ceva rau, sa nu stau sa caut vinovati, sa ma gandesc care imi sunt pasii urmatori de facut spre redresare si cred ca atat lucrurile bune, cat si cele rele din viata se intampla din anumite motive, pe care nu trebuie sa le cunoastem musai. Chiar cred ca uneori e mai bine sa nu stii prea multe!

“Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat sa murim suportabil, putin cate putin.” (Octavian Paler)

4 COMMENTS

    • In cazul acesta poate ar trebui sa-ti vezi de drum si sa crezi ca aceste aprecieri iti vor veni din alte directii, iar cei care nu apreciaza ce au si ce li se ofera, vor fi “rasplatiti” candva… Cel care ofera, va primi recunostinta oricum, din alte parti sub alte forme. Tot cei sunt nu apreciaza sunt cei care pierd, iar cei care ofera trebuie sa ramana cu bucuria ca au facut ceva frumos, apreciat sau nu. Poate nu primim aprecieri de la colegi, de la sefi, de la soti, de la parinti, de la copii… desi noi le oferim tot sufletul, dar in acelasi timp copilul nostru este sanatos, ne zambeste frumos, noi avem o ceata de prieteni dragi, etc. Acestea pot reprezenta “recunostintele” pentru faptul ca am oferit si ca lucru acesta a fost memorat undeva. :*

  1. profund acest articol…cel putin pentru mine si da sunt de acord ca uneori e mai bine sa nu stii prea multe si sa nu ai asteptari prea mari pentru a nu fi dezamagit, ca cel mai dureros e sa te amagesti singur, cred eu si cum citeam din B.A. Fajimi “orice dezamagire ne da ocazia unei noi promisiuni” asa ca trebuie sa ne mentinem optimismul de fiecare data!

    • Intr-adevar, Petro! Cu cat avem mai putine asteptari, cu atat avem ocazia sa ne bucuram de lucrurile cu adevarat frumoase care ni se ivesc de-a lungul vietii. Cu optimism inainte, clar! 🙂

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here