De 2 zile sunt cu o bucata de suflet ne-om. Auzi mereu cazuri care mai de care mai sinistre de vieti distruse si morti dureroase, dar cand la stirile nationale si in toate ziarele locale apare intr-o astfel de tragedie… chipul unui om pe care l-ai cunoscut, cu care ai ras, pe care l-ai salutat si imbratisat… devii mut. E ireal! Intri in etapa de negare!
Da, o stiam pe Anda Maleon – OMUL, nu functia, mai nou prezentata in treacat, in toata presa, ca sotia unei persoane publice, extrem de cunoscute, din Iasi – directorul BCU.
Nu pot spune ca am fost prietene, dar ne stiam si de fiecare data cand ne intalneam ocazional, ne vorbeam cu ranjete pe fata. Si pentru asta simt ca e de datoria mea umana sa scriu cateva randuri despre ea si despre plecarea asta absolut socanta (mai ales cand despre sotul ei se scriu atatea…).
Anda era o femeie plina de lumina in ochi si bunatate si bun simt. Am colaborat impreuna pe la evenimente business si am fost si colege la un curs. Era o femeie puternica si isi dorea de mult sa fie mama si se bucura sincer pentru bucuriile mele.
Anda nu a fost, nu a muncit, nu a respirat doar ca sa fie sotia sotului decedat si atat. Ea a fost individuala, un om frumos cu realizari si proiecte si cu o munca considerabila depusa zi de zi.
Nu stiu detalii din viata lor privata si nu i-am cunoscut in vreun fel sotul. Nu am discutat vreodata detalii de acest fel, dar stiu sigur ca astazi, moarta fiind, merita mai mult decat sa fie uitata intr-un colt, in timp ce sotul e ridicat in Slavi de multitudinea de aprecieri profesionale, care, din punctul meu de vedere nu-si au rostul intr-un moment extrem de delicat din punct de vedere personal – familial.
Absolut nimeni nu poate sti concret ce se petrecea cu adevarat in casa lor, cat erau ei de fericiti impreuna cu adevarat, cat si cum suferea unul sau celalalt, ce dezamagiri adunasera, etc. Un lucru e cert: intr-o casnicie e nevoie de 2, mereu 2 vinovati, mereu 2 responsabili. Niciodata doar unul. Deci si de finalul acesta nenorocit tot ei doi sunt, in masuri diferite probabil, vinovati.
Daca ar vorbi peretii, poate s-ar afla adevarul pur 100%, dar asa… ancheta ramane in desfasurare.
Un lucru mi-e si mai clar: nu stim niciodata ce amaraciune poate ascunde un zambet, un costum, o camasa.
Recunosc ca nu pot sa nu ma gandesc cu groaza pentru ea… si la varianta in care, daca Doamne feri, a fost el cel care a omorat-o intr-un moment de maxima nebunie sau vreun declic. Nu poti sti niciodata ce feste ne poate juca psihicul.
Deci atat timp cat nu se stiu detaliile anchetei, cand exista totusi aceasta varianta posibila, cum as putea eu sa spun lucruri marete despre activitatea lui profesionala, ca o confirmare a faptului ca el e fara de vina garantat, in ideea in care poate un moment de maxima ratacire l-a transformat intr-un demon? Nu poti garanta pentru nimeni si nimic.
Nu contest ca a fost un om exceptional din punct de vedere profesional, in afara casei… dar asta nu cred ca garanteaza cu nimic o viata de familie, la fel de minunata, in interior.
Asadar, pe langa intreaga drama complet incredibila si ireala, mi-e sufletul tare trist cand citesc zeci de comentarii cu felicitari si aprecieri ale omului profesional care a fost sotul ei, intr-un timp in care sotia lui ramane undeva in eter… moarta – din nou, nesalvata – din nou!
Ce rost are sa prezinti in astfel de finaluri incredibil de dureroase, activitatea lor profesionala de exceptie sau nu… cand durerea lor interioara si personala, pare sa fi fost cea care le-a dat finalul peste cap?
Eu chiar cred ca putem fi genii in profesiile noastre, dar asta nu asigura cu absolut nimic comportamentul exemplar in viata personala. Faptul ca esti un profesionist la locul de munca, nu inseamna musai ca esti si un tata / o mama, un sot / o sotie de nedescris!
Cred ca noua ca popor ne lipseste decenta, empatia si respectul pentru morti si mai ales pentru familiile lor ramase distruse complet in urma.
In aceste zile m-am gandit cu groaza la asta: doar in pielea mamei Andei sa nu fim, vreodata, in viata asta!
Anda, n-am nici cea mai mica idee despre ce te-a rupt de lumea asta, dar ma rog din suflet sa-ti gasesti linistea si zambetul sufletului tau, Acolo! Sa plutesti libera, fara frici si in siguranta! Sa stralucesti!
a fost nascuta in 1979 si era din iasi sau alt oras? sotul ei era nascut in 1976? Asa reiese daca calculezi varstele
din toate articolele, nimeni nu a precizat aceste detalii
sotul ei era nascut in 1976, nu am reusit sa atasez acest comentariu in reply-ul anterior
Oamenii au vorbit despre Bogdan pentru că era o figura publică în mediul lui. Au vorbit ce știau despre el. Și nu cred că au vorbit de rău despre Anda. As zice chiar dimpotrivă. Cei care o cunoșteau pe Anda, vorbesc despre Anda. Ca și d-voastră în această postare.
Dar da, doar Dumnezeu știe ce a fost acolo. Tot El sa ii ierte și sa-i aducă în împărăția Lui!
Intr-adevar nu s-a vorbit de Anda de rau. Nici nu cred ca se avea cum. Dar desi la o prima vedere ar fi putut fi considerat chiar vinovat (macar de psihicul sau nesalvarea ei), ea era prima victima in ecuatie, si totusi multitudinea de comentarii despre cum era el profesional nu conteneau sa apara, in timp ce despre ea mult prea putin sau chiar deloc… E clar! Niciunul nu merita un astfel de final si nu stiu cine sau ce i-a adus in starea asta dar sper ca anchetatorii sa poata deslusi adevarul si vinovatii morali sau chiar faptici, pentru linistea lor vesnica. Mare mare pacat si o durere de nedescris si de neinteles pentru parintii lor si toti prietenii si cunoscutii!
Cei mai mulți au vorbit despre Bogdan Maleon pentru că profesor de istorie fiind l-a cunoscut atât de multă lume – studenți, profesori. Iar director al Bibliotecii fiind l-au cunoscut si mai mulți, nu doar cei din interiorul Facultății de istorie. Despre Andra pot vorbi colegii, prietenii care au cunoscut-o, ei îi pot face cunoscute realizările, proiectele. Gândurile. Cu siguranță nu s-a gândit nimeni să o pună în umbră.
Am o umbra de nor si in zona aceasta, unde au muncit atat si de care erau mandri ca au depus mult suflet si profesionalism. Sper din suflet ca nu tocmai aceasta viata profesionala sa le fi adus acest final ingrozitor, avand in vedere verticalitatea si morala de care dadeau dovada mereu… caz in care imi doresc maxim ca vinovatii morali sa fie gasiti si pedepsiti macar de Dumnezeu, daca nu si de institutiile avizate. E absolut cumplit!
Sa stiti ca aceasta tragedie a zguduit o tara intreaga…chiar si oameni aflatii la mare distanta, in orase diferite, care nici nu stiau de existenta dansilor- ca mine, de pilda, s-au crucit auzind de tragedia aceasta! Pacat de amandoi, erau superbi! Distinsi, eleganti, ultrarafinati, emanau cultura prin toti porii…zambetul doamnei era absolut fermecator, iar domnul parea protector avand-o alaturi…muta de uimire, dar si de intristare, am cautat pe internet si i-am audiat conferintele, profesorul chiar m-a cucerit prin toata prestanta intelectual! Am pasiunea istoriei, era o placere sa-l asculti…Doamne fereste, trebuie sa fiu sincera si va spun ca…gandit si eu ca dumneavoastra, dar oricum ar fi fost, pur si simplu, iti plange sufletul de durere pentru viata lor atat de tragic incheiata! Sunt sigura ca lumea universitara este zguduita la nivel national, n-am nicio indoiala ca este asa! Tristete mare pe Universitatea”Alexandru Ioan Cuza, mai ales ca plecat concomitent si profesorul Puiu Ionita de la Litere…Ce trist…!
Tragedia sotilor Maleon va marca Iasul, inca multa vreme de aici inainte, este sigur…Dumnezeu sa-i ierte! Pacat!
Imi cer iertare pentru greselile de tastare! In parte, s-au datorat emotiei sincere pe care o simt!