Noul EL

3
1422
views

Uff! Atatea de zis, incat as putea scrie o carte, dar tare am senzatia ca fiecare a intalnit, a cunoscut sau a auzit o astfel de poveste, daca nu cumva va regasiti in ea.

El o iubeste ca un nebun. Ea stie asta foarte bine. Nu pot spune ca o cunosc decat putin, n-am mai vazut-o de foarte mult timp si chiar nu stiu cum si cat il iubeste sincer ea pe el, sau daca profita de iubirea lui naiva, asadar nu comentez. Ceea ce stiu e ca el a renuntat iar si iar la tot ce era si avea, pentru a fi cu ea, pentru a fi fericiti, pentru ca isi doreste o viata frumoasa de cuplu, de familie alaturi de ea.

Stiu ca el era, cel putin inainte, omul sociabil, cu multi prieteni, plin de viata si energie, optimist, care desi a avut o viata nu chiar roz spre deosebire de ea si multi altii, a stiut sa rada cu pofta, sa zambeasca si sa vada frumosul in multe.

Stiu ca el a decis sa nu se mai vada cu prietenii lui aproape deloc, dar nu stiu daca din cauza ei, ca nu il lasa, sau din cauza lui ca nu vrea sa vina cu ea intre ei.

Stiu ca el i-a ales pe prietenii ei, desi ea nu i-a ales pe ai lui, dar nu stiu daca el a vrut asta sau e alegerea ei.

Stiu ca el ii cauta mereu pe prietenii lui cand e fara ea, cand e singur, cand are probleme, dar aproape deloc cand e din nou cu ea, dar nu stiu de ce nu a gasit si ales calea de a-i avea si pe prieteni si pe ea, pentru ca oricum nu avea nevoie de aprobarea nimanui pentru alegerea facuta si tot ce trebuia sa faca, era sa si-o asume.

Stiu ca iubirea si experientele te pot schimba, dar astazi nu stiu daca el a decis toate astea constient sau nu de atata dragoste, vrand sa-i demonstreze ei ce e dispus sa faca pentru ei doi. Sau ea e cea care mai mult sau mai putin i-a impuns aceste conditii in schimbul unei vieti impreuna, nedorindu-i prietenii lui in zona, vrand sa aiba cu nou el langa ea.

Stiu ca el nici macar nu e constient de toate astea si de cum si-a ranit prietenii parasindu-i de fiecare data cand se impaca cu ea. Si stiu ca i-a folosit la greu iar ei orbiti de prietenie si intelegere i-au fost alaturi mereu atat cat el le-a permis, desi el ii abandona rapid cand se reimpaca cu ea. Si da, astazi stiu, ca ei au fost prostii.

Stiu astazi ca el nu a stiut ca o prietenie, la fel ca un cuplu sau o familie, are nevoie de doua parti. El astazi si nu numai, a demonstrat ca prietenie inseamna doar cand altii il cauta, el neoferind nimic in schimb.

Astazi vad ca pentru el prietenie e doar cand are nevoie el de restul si drept dovada daca vreunul din prieteni nu-l contacteaza, el nu o face, ci din contra va acuza ca ei nu l-au cautat. Stiu astazi ca dezamagirile dor uitandu-ma la uimirea si mahnirea si supararea din ochii prietenilor lui.

Stiu ca el si ea au decis sa lase totul in urma si sa-si dea o noua sansa mai intelepti, reflectand la greselile anterioare, dar nu inteleg de ce nu au facut-o, de ce continua sa se ascunda ca si cum le-ar fi rusine, ca si cum ar fi doi copii, nu doi adulti cu capul pe umeri.

Stiu ca singura schimbare din viata lui a fost aparitiei ei, care ar putea fi considerata vinovata pentru departarea lui, dar sincer cred ca el e singurul de vina pentru ca a lasat sa presupunem asta pentru ca el a decis sa se ascunda ca harciogul de noi din momentul in care a aparut ea in peisaj. El e cel care a decis sa fie doar cu ea, cand puteam fi toti, cu tot cu ea…daca si ea si-ar fi dorit.

Sper ca ea nu e vinovata, ca nu face toate astea cu rea vointa, din egoism sau pentru ca pur si simplu vrea sa-l vada singur, doar al ei sau vrea sa-l vada doar departe de prietenii lui. Desi astazi ma gandesc ca daca si-n relatia lor, el doar asteapta, fara sa ofere nimic, fara sa se implice in vreun fel, atunci poate o inteleg pe ea.

Singurul vinovat pe care il pot vedea astazi, e el, singurul responsabil de propria soarta si de prieteniile lui pe care le-a aruncat la gunoi cu prima ocazie, pentru care nu a avut nimic de oferit, nici macar un “la revedere si regret amarnic.

Cu toate astea stiu sigur ca imi doresc sa-i vad fericiti impreuna, daca se iubesc, sa stiu ca le e bine. As vrea sa cred ca undeva in viitor vom putea sa ne revedem cu totii, sa ne hahaim si sa ne simtim bine, desi ranile pe care el ni le-a lasat in suflet, de la atata dezamagire, astazi ne dor, pentru ca nu e un adolescent la prima iubire, pentru ca ne asteptam sa gandeasca matur, responsabil, ca un barbat de varsta lui care ofera respect in schimb, nu care se ascunde pe dupa deget, pentru ca noi l-am cumoscut pe el, cel cu principii si bun si sincer si l-am vrea inapoi fericit.

Stiu sigur ca iubirea ar trebui sa ne faca mai buni, sa ne gandim la cum se simte cel de langa noi, la ce-si doreste, sacrificiile, renuntarile sa vina din ambele parti, dramele si trecutul sa ramana in urma, iar niciunul nu ar trebui sa ne schimbam in totalitate pentru nimeni.

Ar trebui sa ne iubim pentru ceea ce suntem, ar trebui sa fim echilibrati pentru ca altfel ne facem mai mult rau decat bine, altfel ne legam la cap cand nu ne doare… Altfel ajungem ca dragostea sa ne dauneze GRAV si iremediabil sanatatii, iar noul EL ar trebui sa fie unul mai bun, sa fie mandru de deciziile lui, fara sa se ascunda de cei pe-al caror umar a plans candva, ci din contra, sa se bucure alaturi de ei, daca e fericit. Sa fiti iubiti!

3 COMMENTS

  1. In mod cert e greu atunci cand realizam ca cineva la care tinem ENORM face o alegere pe care noi o consideram TOTAL gresita. Ce am invatat eu insa in timp este ca EL fara EA (oricine ar fi acestia 2) este incomplet si nefericit, oricat de buni i-ar fi prietenii… De gura noastra, poate, mai incearca niste alegeri. Probabil nefericite atata timp cat nu raman impreuna. Apoi se intoarce acolo unde sufletul lui era linistit, iar noua nu ne ramane decat sa ii primim pe amandoi in inima noastra (GREU) sau sa ne retragem si sa asistam pasivi la fericirea din spatele usii lor inchise. E o chestiune de alegere….

    • Asta nu pricep eu, daca noi am acceptat si am constientizat clar ca ei sunt fericiti, ca se iubesc si sunt de fapt mereu impreuna, chiar si cand poate nu erau, de ce continua sa se ascunda, sa se prefaca ca suntem prieteni, sau sa ne mai si acuze ca nu ne-am interesat de viata lui, cand el nu ne-a permis. Trist! Eu, ca o proasta, tot sper sa fie fericiti, astfel incat sa nu fie nevoiti sa stea ascunsi si sa ne adunam eroic cu totii candva fara mustrari de constiinta si drame inutile…

      • Asta e chiar tare. Eu am explicat frumos ca telefonul functioneaza in 2 sensuri. Chiar mai bine din partea cealalta, ca eu nu prea am semnal :))

Leave a Reply to Deea Cancel reply

Please enter your comment!
Please enter your name here