Dor de…

… duca;

… bunica de pe mama, care mi-a aratat cat de frumos e sa razi din suflet si cate minuni pot crea mainile unui om simplu si cald si cat de putin avem nevoie pentru a fi fericiti cu adevarat;

…Pisco – in continuu mi-e dor de ea, de rasul ei savuros si molipsitor, de curajul ei pur, de nebunia ei dulce;

… valurile marii calde, in talpile mele;

… cantarile la chitara &voci care mai de care mai suave; 😀

… leneveala magica de pe plaja Turciei, din Delta, din mocanita maramureseana;

… mangaierea mamei pe fruntea mea, de privirea ei calda, care ma citeste din crestet pana in picioare; (de cicaleala ei nu-mi este inca dor, pentru ca s-a inventat telefonul, dar cu siguranta voi ajunge si la momentul in care imi va fi dor si de asta);

… jocurile stupide ale copilariei mele;

… inghetata de la coltul blocului, de primul hamburger cu de toate, mancat pe ascuns acasa, de toate mancarurile savuroase mancate pe la restaurante de peste tot pe unde am umblat;

… curajul meu inconstient, pe care simt ca-l pierd in favoarea umbrei de siguranta;

… ziua nuntii mele, in care m-am simtit ca intr-un vis profund, razacios, diafan;

… freza chipesa a sotului meu la prima intalnire; 😀

… sentimentul de suprem si de neantins trait pe Ceahlau;

… somnul dulce din iarba proaspata si cruda;

… aruncatul cu privirea prin curtile oamenilor, de pe caruta plina cu fan, in motul caruia sedeam cand eram pustoaica;

… directivele lui tata, pe care le luam foarte in serios pe vremea aia (si-au cam pierdut farmecul:D);

… vecinii care ne alungau din fata blocului sau ne puneau sa le caram sacosele cu verdeturi;

… senzatia de liniste, pace, nebunie si nou din adancuri albastre, cand am facut scufundari pentru prima data, in Turcia;

Voua de ce anume va este dor?