Mic dejun – un mare chin?

0
905
views

Pentru mine, da. De mic copil a fost un chin pentru ai mei sa ma convinga sa mananc. Imi amintesc ca mama imi ridica perna, ma asezam in fund (mai mult dormind), imi pune farfuria pe brate si cu greu mestecam 3 guri. Tata nu, el ne trezea aprinzand lumina si lasandu-ne farfuriile sa le servim singure si mai striga din cand in cand la noi “V-ati trezit?”. Noi, evident ca atunci saream  (la viteza aia nu cred ca se considera sarit) pentru ca eram in stare sa dormim cu tot cu becul aprins, chiar si in picioare. Oricum nici lui nu-i prea reusea sa ne convinga sa mancam, astfel incat distractia continua si astazi. 😀

Si cate incercari cu diferite feluri de mancare, cu produse care mai de care…unt, cereale, lapte, pate, sunca, snitel, branza, dulceata, miere de albine, zacusca, oua, etc. Nici acum nu au renuntat sa ma cicaleasca asupra faptului ca e extrem de important sa iei micul dejun, dar cred ca s-au resemnat cumva. O fi important pentru multi, dar pentru mine poate fi doar in weekend, cand dorm cat vreau, dar nu in timpul saptamanii, cand cu greu abia ma trezesc si ma misc la baie.

Decat sa mananc ceva, mai bine mai dorm 5 minute. Plus ca nu imi intra, nu sunt in stare sa duc la gura vreo bucata de mancare, nu vreau sa vad frigiderul, nu pot mesteca… in timpul saptamanii, cand nu sunt in concediu.

Nu stiu cum se face ca in weekend pot sa mai inserez cate un mic dejun. Mai ales duminica – omleta speciala de duminica, pe care de obicei o pregateste sotiorul meu, sau amandoi. Un ritual de-al nostru.

De asemenea si in ultimul concediu, din Turcia am beneficiat de o energie nebuna, astfel incat la 7 dimineata eram pe felie, aranjata si cu pofta de mancare – nu ma hotaram ce sa servesc, ce bunatati sa aleg. O fi o treaba psihica asta cu micul dejun, la mine? E clar! Eu il consider inamicul somnului meu si de aceea oricine si orice sta in calea somnului meu nu-mi este chiar prieten! 😀

Vivre.ro

Stiu ca este cea mai importanta masa din zi, dar nu prea ma omoara acest gand. Stiu ca imi cam distrug organismul, avantul si energia zilelor, stiu ca sunt neglijenta si inconstienta, dar nu prea imi pasa. 😀 Pot sa beau un kefir, cel mult, pe la ora 09:00-10:00, dar e tot ce pot face deocamdata…. pana in momentul in care poate imi voi lua un concediu pe viata, in care sa ma trezesc prin diferite tari, prin diferite hoteluri, in care sa ma delectez cu tot felul de preparate speciale la micul dejun, pe care sa le incerc zambind.

Voi serviti micul dejun de obicei?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here